~Iancu Panduru: „Religia în şcoală“

Religia în şcoalã, dupã modesta mea opinie, este beneficã ca obiect de studiu şi de interes cultural, Biblia – Cartea Sfântã – între coperţile sale cuprinde un noian întreg de învãţãturi şi învãţãminte, de filozofie creştinã şi de poezie (a se vedea frumosul poem „Cântarea cântãrilor”), de moralã creştinã şi cetãţeneascã, de pilde demne de reþinut şi urmat în viaţa noastrã, a muritorilor.

Religia modeleazã sufletele copiilor întru bine şi sublim, întru altruism şi binefacere, întru umanism şi întrajutorare, întru pace şi tihnã umanã, atribute pentru omenirea de pe mapamond. În aceastã direcţie subscriu la propunerea mitropolitului Bartolomeu al Ardealului de Nord, ca religia sã fie predatã în şcoalã. Religia nu face rãu, ea face bine, copiii noştri, nepoţii noştri, vor fi mai frumoşi, mai buni pe dinãuntru şi pe dinafarã.

Personal, oriunde sunt şi în orice situaţie mã aflu, trecând pe lângã un locaş sfânt, pe lângã o bisericã, îmi fac semnul crucii şi potrivesc o rugã în gând Tatãlui Ceresc. Prin acest gest mã simt înãlţat sufleteşte şi un supus al Bisericii Ortodoxe Române, în care am fost botezat şi faţã de care am obligaţii morale şi nu numai morale. Gestul meu se coreleazã la gestul copiilor de şcoalã şi nu numai al copiilor de şcoalã, vãd şi tineri care trecând pe lângã bisericã îşi fac semnul crucii şi zic ceva în gând, murmurã o rugãciune. Este tare frumos sã vezi aşa ceva, ceea ce nu exista pânã în Decembrie 1989. Felicitãri pãrinţilor, felicitãri dascãlilor pentru credinţa pe care o insuflã noilor generaţii. Dumnezeu fie cu neamul românesc, neam creştin şi iubitor de bisericã, de credinţã şi pace.

În şcoalã, de la catedrã, se poate vorbi cu nonşalanţã copiilor despre religia ortodoxã şi despre celelalte religii: catolicã, baptistã, penticostalã etc., pentru cã fiecare cult modeleazã fiinţa umanã spre omenie, spre bine, spre frumosul autentic.

Primar Iancu Panduru, Mehadia, martie 2008