Nicolae Danciu Petniceanu:,,Iancule mare”

„Iancule mare”

(revista presei)

Ne-a sosit la redacţie publicaţia „Iancule Mare”, editată de Societatea Avram Iancu” din România (Cluj-Napoca, str. Năsăud 2), a sosit graţie domnului inginer Ion Ciama, preşedintele Societăţii „Avram Iancu” – Filiala Timişoara, al cărei membru este şi redactorul gazetei „Vestea” din Mehadia.

Publicaţia este număr de număr un pios omagiu adus voievodului Munţilor Apuseni, Măriei Sale, Avram Iancu, stăpânul acestor munţi, în care şi astăzi, după atâta amar de vreme, românii simt duhul său pogorând din ceruri şi călărind pe un cal alb cu stea în frunte, chemând românimea de pretutindeni să-i apere împotriva vrăjmaşului din Vest.

Desigur, „Iancul Mare”, ca orice revistă omagială, ce se respectă în conţinut şi formă, însumează o serie de articole de cultură, de poezie, datini şi obiceiuri moţeşti, în ajunul unor praznice împărăteşti, precum Naştere Domnului, Sărbătoarea Crăciunului, Învierea şi alte date memoriale. Un spaţiu important ocupă însemnările despre Casa Memorială „Avram Iancu” din Târgu-Mureş, precum şi cele despre Reuniunea Moţilor din Banat, întâlnirea de la Sălciua Nouă, articolele semnate de prietenii mei: Silvius Lombrea (şef la Aeroportul Internaţional Timişoara, unde şef am fost şi eu…) şi ing. Ion Ciama.

Pe prima pagină, figura luminoasă, cucernică, a Înalt Prea Sfinţiei Sala Bartolomeu Valeriu Anania – Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Pentru mine, care l-am cunoscut pe Excelenţa sa în graniţa română (Stamora-Moraviţa, prin anii 1969 – 1970), pe când călătorea din America la Bucureşti şi invers, cu maşina până la Belgrad şi de acolo cu avionul peste Ocean, aşadar pentru mine Sfinţia Sa este capul Bisericii Ortodoxe Române din întregul Ardeal şi atâta vreme cât va trăi în Cluj, oraşul de sub Dealul Feleacului se va numi Cluj-Napoca şi niciodată Kolojvary, după vrerea ungurimii de la Budapesta şi a Udemereului (UDMR) din Parlamentul ruşinii de la Bucureşti, care a permis statui maghiare în Ardeal, fără să ţină seama că în 1848 (şi nu numai atunci…) ungurii au ucis patruzeci de mii de români pentru că au cutezat să fie şi să rămână români în ţara lor!

„Sângele nu se face apă”, m-am simţit dintotdeauna înrudit, la propriu şi la figurat, cu moţii din Apuseni şi de aiurea, străbunicul meu pe linie maternă, Danciu Iosif, era originar din Socodor, pogorâtor, apropò de transhumanţa, cu oile din Apuseni în Valea Dunării, unde în 1888, la Tufări, sat intrat sub apele Dunării, l-a zămislit pe Danciu Petru, tatăl mamei mele, probabil aşa se explică dragostea mea pentru Avrămuţ, pentru osârdia sa, că am scris două cărţi: „La Ţebea, cerul este tricolor” şi „Cântece de pe spada Iancului”, cântece puse în gura diademei cântecului moţesc: Maria Tudor, solistă a Radiodifuziunii Române.

Astăzi, ungurii din România şi cei din Ungaria uneltesc împotriva Ardealului, vor cu orice preţ aşa-zisa „Autonomie maghiară”, în tâmpenia lor sunt asmuţiţi şi plătiţi de evreii maghiarizaţi, precum George Söros din America. Nenorociţii! Ungurii din România au drepturi şi libertăţi, o duc mai bine sub toate aspectele, de cum o duc românii, atunci ce vor?! Ungurii au uitat că românii au ajuns în istorie de două ori până la Budapesta?! Vor să ajungă şi a treia oară?” Ungurii şi finanţatorii lor de peste Ocean să nu uite vorbele cântăreţului anonim, care sunt vorbe zămislite în Apuseni de-a lungul veacurilor:

„Să nu uiţi, copile bun,

Despre neamul tău român,

Că-i Ardealul nostru sfânt,

De când suntem pe pământ,

Să ştie mâna străină

Că şi apa-i tot română”

Iar pentru parlamentarii şi guvernanţii de la Bucureşti, care conduc ţara prost, de-a ajuns bietul român să-şi pună ştreangul la grumaz, le zic să ia aminte la catrenul unui moţ, ce bântuie din Apuseni şi până pe Dâmboviţa:

„Ia ascultaţi feciori de mine!

O veni şi ziua de mâine

şi-or luci armele iar,

S-aducă dreptate-n ţară”

Vă rog, luaţi-aminte! Vă rog, domnilor, nu uitaţi de muncitori, că altfel, dracul pe voi…

Nicolae Danciu Petniceanu,

scrib de Banat, membru în Asociaţia Scriitorilor Creştini din România

Mehadia, 15 martie 2008