Toma Ostriş:,,Otravă şobolanilor şi nu OTRAVĂ tinerilor români!”
Întâmplător mi-a picat în mână ziarul „Studentpress aron Jimbolia” (număr unic, din 18 – 24 februarie 2008), număr realizat de „studenţi ai Secţiei de Jurnalistică a Facultăţii de ştiinţe Politic Filozofie şi ştiinţe ale Comunicării şi de Agenţia culturală Ariergarda, sub egida Fundaţiei Româno-Germane Petre Stoica şi a Consiliului Local Jimbolia prin Muzeul Presei Sever Bocu”, coordonatori: Viorel Marineasa şi Daniel Vighi.
Am lecturat cu atenţie cele 16 pagini, în urma lecturii am reţinut admirativ faptul că studenţii semnatari ai articolelor, destule la număr, dovedesc un real talent ziaristic, au capacitate intelectuală şi jurnalistică, ştiinţa de-a concepe, de la cap la coadă, un articol cu miză. Între semnatari şi semnatare ale articolelor am identificat şi câteva nume cunoscute, unele originare din Banatul montan. Dar, iertat să-mi fie, miza fiecărui articolaş m-a deranjat, găsind în ele inadvertenţe ce frizează adevărul istoric, încercându-se în acest chip de către cei doi coordonatori, şi nu numai din partea lor, o îndoctrinare falsă a tinerilor condeieri.
Esenţa falsului din pagini, urmăreşte indiscutabil îndoctrinarea acestor copii cu ideologie antiromânească, gravă şi periculoasă pentru viitorul copiilor şi al României. Se încearcă să li se spună că, vezi, Doamne, Jimbolia antibelică a fost un oraş german, dacă nu a fost un oraş german, a fost sigur un oraş maghiar, prin urmare românii nu au drept de facto şi jure asupra oraşului, ei fiind nişte venituri în oraşul de pe graniţă, în consecinţă românii sunt o naţiune tolerantă, cum erau socotiţi românii în veacul al XVIII şi al XIX, chiar şi în Veacul al XX-lea până la 1 Decembrie 1918. Dau citate din câteva articole: „În anul 1937, Jimbolia era populată în special de nemţi şi maghiari, existând şi un număr mic de români, aceştia însumând doar trei familii.” („Cum se trăia, cum se mai trăieşte” articol semnat de studentele: Loredana Ivan şi Alina Iliescu.
Fetelor, cu tata, nu vă lăsaţi prostite de nişte rozătoare de suflete româneşti! Trei familii au fost doar din satul Petnic (Caraş-Severin), în 1937 eram şi eu scăpat din leagăn, eu şi familia naşului meu, cheferist în Gara Jimbolia, şi încă o familie ce lucra la Fabrica de Ţiglă, unde lucrau sute de români, băştinaşi în oraşul cu pricina. Elementul german şi elementul etnic maghiar nu au fost niciodată majoritari în Jimbolia, după români erau germani, apoi sârbi şi mai puţini unguri, care despre români ziceau că sunt „bidoş olah” (romîni împuţiţi).
Un alt articol „5 ani pierduţi” semnat de aceleaşi fătuci, un oarecare Constantin Petrişor se plânge că a stat cinci ani în fiare în temniţele comuniste pentru că încercase o evaziune din ţară! Luaţi Codul Penal (v-o spune unul care a lucrat pe graniţă) şi veţi constata că „tentativa la trecerea frauduloasă a frontierei” se condamna cu 1 la trei ani î.c., în realitate se aplica media, adică Un an şi jumătate, şi pentru comportare corectă se ieşea din puşcărie după şase – opt luni (vezi dosarul de condamnare a poetului Damian Ureche, aflat în Arhivele de la Timişoara).
Domnul profesor Daniel Vighi se plânge că a făcut armata la grăniceri şi furnizează informaţii denaturate. De ce nu spuneţi, domnule profesor, pe cea dreaptă?! Ca fiu al unui colonel de armată aţi dus-o binişor, apoi după absolvirea facultăţii aţi rămas în Timişoara, pe când colegii dumitale au fost repartizaţi (conform dispoziţiei de a se lucra în mediu rustic), în coclaurile, fără lumină electrică şi fără staţie de cale ferată?! Nu mai strecuraţi otravă made Ungaria în suflete nevinovate, că vă bate Cel de Sus şi, Domnul nu bate cu boata.
Se mai vorbeşte în alte pagini de familia Naku (Nacu), care a avut averi, conace şi imense terenuri arabile, apoi alte familii cu blazon nobiliar, familii cu nume germane şi nume maghiare, se vorbeşte de pictorul german Jäger şi de sacrificiul (sic) comis de poetul Petre Stoica care a părăsit Bucureştiul pentru a se stabili la „marginea ţării”, în Jimbolia.
Toate cele de mai sus au un fond real, dar denaturat, mistificat. Boierul Nako (Nacu), cu castele în Comloşu Mare şi în Sânnicolaul Mare, era român cu blazon (aromân), iubitor de teatru românesc. Oare de ce nu se comunică studenţilor că trupa Pascaly, cu suflerul Mihai Eminescu, a dat reprezentaţii în castelele baronului Nacu, în vara lui 1868?! Pentru că nu există interes naţional, dimpotrivă există interesul de-a se denatura, denigra, tot ce este românesc şi de-a preamări, de-a cânta osanale, elementului alogen pripăşit în Jimbolia, prin colonizare forţată, prin îndepărtarea elementului etnic românesc, băştinaş. (Vedeţi fetelor, spre interesul vostru, colonizările în Banat scrise de avocatul Petre Nemoianu şi vă veţi convinge de crudul adevăr).
Poetul Petre Stoica a părăsit Bucureştiul din motive absolut personale, a dres Fundaţia româno-germană din Jimbolia, după ce falimentase Ferma de iepuri din Peciul Nou, locul său de obârşie. Cu fundaţia asta mănâncă şi domnia-sa o bucată de cozonac german.
În ceea ce-l priveşte pe domul Viorel Marineasă, patronul unei tipografii şi edituri din Timişoara, fiu de notar, nu a dus-o nici dumnealui rău o vreme, „sălbăticiei” comuniste, fusese director de club la studenţii timişoreni, interesaţi-vă cine era instalat director de club, de Casă de Cultură, de recepţie la un hotel, cine era avizat să călătorească în străinătate până în decembrie 1989 şi vă veţi convinge singure de adevăr.
Închei vorbindu-vă de „nevinovatul” Club Rotary… În el intră avuţii zilei şi inteligenţa de pe mapamond, este înrudit cu francmasoneria, clădit cam pe aceleaşi principii, apoi unii şi alţii, sub acoperirea actelor umanitare, se ocupă cu fel de fel de năzbâtii, de la schimbarea de guverne şi miniştri până la culegerea de informaţii în scop de „spionaj total”. În primăvara lui 1929, la Bucureşti ia fiinţă Club Rotary din România, din iniţiativa lui Christian Penescu – Ketsch. Este urmat de Rotary Timişoara şi Rotary Cluj. În anul 1940, cluburile Rotary au fost desfiinţate, interzise. De cine oare? şi de ce oare?! Încercaţi să găsiţi răspunsurile reale. Aşadar, fetele lui tata, feriţi-vă de vipere, cum vă feriţi de şobolani… şobolanii sunt purtători de ciumă.
____________________________
____________________________
Imagine de la dezvelirea şi sfinţirea plăcii comemorative protopop Iosif Coriolan Buracu pe faţada şcolii din Mehadia
____________________________
____________________________
Moment religios în prezenţa Episcopului Lucian Mic din Caransebeş în prezenţa primarului Iancu Panduru cu ocazia vizitei canonice şi a numirii noului preot în Parohia Mehadia a Bisericii Ortodoxe Române
____________________________
____________________________
Primarul Iancu Panduru
____________________________
____________________________
Biserica Ortodoxă din Mehadia - vedere de pe podul peste râul Bela-Reca.
____________________________
____________________________
Mehadia contemporană - centrul comunei.
____________________________
____________________________
Biserica Catolică din Mehadia ctitorită, înaintea Bisericii Ortodoxe, în sec. al XVIII
____________________________
____________________________
Inaugurarea noului corp de clădire al şcolii din Mehadia
____________________________
____________________________
Clădirea Liceului Nicolae Stoica de Haţeg din Mehadia. Moment de inaugurare a efigiei cronicarului Nicolae Stoica de Haţeg.
____________________________
____________________________
Parcul comunei Mehadia cu crucea ctitorită la anul 1862 închinată împăratului Frantz Iosif I al Austriei
____________________________
____________________________
Moment de la dezvelirea plăcii comemorative Coriolan Iosif Buracu şi a efigiei protopopului Nicolae Stoica de Haţeg. Actorul George Lungoci de la Teatrul Naţional din Timişoara recită poezia „Doina“ de Eminescu şi „Noi nu avem morţi“ de Zaharia Bârsan.
____________________________
____________________________
Dezvelirea plăcii comemorative a protopopului Coriolan Iosif Buracu de către primarul Iancu Panduru şi directorul şcolii Mihăiţă Fenesan
____________________________
____________________________
Caleaşcă medievală în care se află Episcopul Lucian Mic din Caransebeş şi primarul Iancu Panduru cu prilejul vizitei canonice din 15 iulie 2007
____________________________
____________________________
Moment de la inaugurarea noului corp al Liceului Nicolae Stoica de Haţeg - primarul Iancu Panduru cu un sobor de preoţi, profesori universitari şi participanţi la simpozionul „Mehadia-vatră istorică milenară“
_________________________________







-------------------------------