Gheorghe Rancu – Bodrog:,,Începutul Şcolii din Mehadia”

Pentru ţinutul Banatului istoric, Mehadia a constituit una dintre cele mai disputate aşezări. Aşezată pe culoarul suspendat al Mehadiei, localitatea a cunoscut multe frământări, la care contribuţia locuitorilor dar şi al ţinutului arondat în timp, au fost hotărâtoare. Amintită din timp cu o episcopie (prin anul 535), ca sediul banilor, uneori chiar al unor voievozi (1439), ca o puternică fortăreaţă în jurul căreia s-au dat lupte grele în 1552, 1717, 1738, 1788 – 1789, cu unul din cele mai puternice protopopiate ale Banatului, Mehadia s-a afirmat, pe bună dreptate, prin ilustrul înaintaş Nicolae Stoica de Haţeg. In aceste condiţii de constantă prezenţă pe scena politico-socială, dar nu mai puţin şi naţional culturală, Mehadia este amintită ca având şcoală, încă din vechime, chiar înaintea altor nume mari de localităţi din România. Pentru localitatea Mehadia şcoala devenea o necesitate impusă de cerinţele vremii. Ziarele timpului anunţau în anul 1928 sărbătorirea a 120 de ani de la zidirea unei şcoli naţionale române. Ştirea se baza pe o notiţă făcută pe marginea unei cărţi de către cărturarul N. St. de Haţeg, care avea următorul cuprins „1808 septembrie 15 începură maurii a zidi şcoală românească…”

Acum se cuvine a intra puţin în începuturile învăţământului din Banat şi mai ales în zona Banatului de sud ştiute fiind condiţiile în care s-a dezvoltat învăţământul în acest ţinut. Au fost ani buni când Banatul a stat sub stăpânire turcească şi nu prea rodnici pentru şcoala românească. După 1718 după ce Banatul a fost eliberat de sub turci de către austrieci şi până în anul 1774 s-au creat câteva condiţii pentru învăţământ în şcoli poporale. Acest aspect trebuie privit şi din prisma ideologiei Curţii de la Viena care, pe de o parte nu doreau decât buni contribuabili dar pe de altă parte trebuiau şcolaţi tineri pentru administraţie.

Astfel sec. al XVIII-lea este numit secolul luminilor, care a contribuit din plin la ridicarea prestigiului şcolii, al culturii în general privind modernizarea, luminarea şi descătuşarea de vechea mentalitate medievală.2 Această stare de lucruri trebuie pusă şi pe seama creşterii gradului de civilizaţie a locuitorilor – participând la diferite lupte în care era angajat imperiul, soldaţii au luat contact cu alte lumi (în timpul nenumăratelor lupte purtate pentru împărat) şi tot aici au cunoscut şi noţiunea de naţiune, considerând-o ca un lucru sfânt. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că graniţa militară a disciplinat şi civilizat mare parte din populaţia Banatului. După ce a fost desfiinţat ordinul iezuiţilor (1773), ordin care controla învăţământul mediu şi superior din imperiu, şcolile intră sub autoritatea statului care le dă un pronunţat caracter laic. Acum apare prima lege şcolară (1774) Regulae Directivae, care prevedea sarcini pentru fiecare categorie de instruire potrivit rangului şi perspectivei sale sociale.

Cel mai aprig susţinător al aplicării unui învăţământ poporal în imperiu, pentru români şi sârbi, a fost fără îndoială Iosif al II-lea. în timpul vizitelor efectuate în Banat, printre multele probleme de care se interesa, a fost şi problema învăţământului pentru români şi sârbi. Rând pe rând apar instrucţiuni date de Curtea de la Viena pentru administrarea Banatului: 1768 când se fac doar referiri la şcolile româneşti şi sârbeşti, 1771 apare Normal Patent-ul, pentru ca în 1774 să apară primele şcoli atestate documentar pe teritoriul Banatului.

Pentru Mehadia o şcoală românească poate să fi funcţionat chiar în casa protopopului Nicolae Stoica de Haţeg, aşa cum susţine preotul Coriolan Buracu în însemnările sale „ Nicolae Stoica de Haţeg în anul 1776 caută să fie – deutscher Lehrer – în Corni, unde fu diacon, apoi preot. De la Corni veni la Mehadia ca protopop”, Din această precizare deducem că existau şcoli din moment ce-şi dorea să fie învăţător mai ales în Mehadia, inima ţinutului.

In cartea manuscris „ Topografische Beschreibung von dem Militar Ort Mehadia” cercetată de ilustrul preot Coriolan Buracu, sunt prezentate date de carte funciară ale Mehadiei, înainte de anul 17804. Cartea cuprinde clădirile din materiale bune (7), case de nuiele lipite cu lut (55), bordee (279). Printre clădirile solide se amintesc: „o biserică catolică, o casă parohială catolică, o şcoală primară, toate proprietatea aerariului, o biserică gr. ort. neunită, proprietatea comunei (1780), o şcoală primară a bisericei gr. ort. neunită, în proiect de zidire”.

În continuare sunt enumeraţi funcţionarii şi militarii, comercianţii, industriaşii apoi se face referire la: 1 preot catolic şi un capelan, ambii minoriţi, 2 învăţători (Normal Schullehrer — şcoală primară germană la 1774). Românii au: 1 protopop (Ştefan Dimitrievici 1738 – 1795), 2 preoţi (Atanasie Stoica de Haţeg 1750 – 1792 şi Samuilă Popovici 1771-1791) 1 învăţător (Walachischer Schullehrer), 275 familii valahe, 13 comercianţi, 13 profesionişti şi 23 ţigani (Neu Banater).

Sunt prezentate în continuare familiile, proprietăţile cu modificările survenite în cartea funciară până în anul 1802. Se presupune, de asemenea, că primul învăţător care a predat la această şcoală confesională, ea funcţionând pe lângă biserică, ar fi fost, nimeni altul decât Atanasie Stoica nobil de Haţeg, care fu preoţit în anul 1744 de către episcopul Grigorie al Râmnicului. Acum , spunem noi, la fel de bine puteau îndeplini această funcţie de dascăl şi unul din fiii acestui Atanasie de Haţeg: Nicolae (viitorul protopop) Gheorghe, Costa sau Cristofor care au fost toţi preoţi în Mehadia.

Primul învăţător confesional, care îşi lasă numele înscris, pe un Minei (Râmnic, 1780), este Dimitrie Dimitrievici: „Scris-am eu Dimitrie Dimitrievici fiind învăţător la anul 1801 şi care slujeşte din anul 1799″ iar pe un Liturghier (Râmnic, 1768) prota Nicolae notează: „ 1807 Noembrie s-a cetit sistema cea nouă a graniţei cu veselie prin învăţătorul Dimitrie Dimitrescu şi au tălmăcit-o de pe nemţie”. Presupunem de asemenea că învăţătorul Dimitrescu din 1807 este acelaşi Dimitrievici din 1799, acesta putând fii fiul protopopului Ştefan Dimitrievici, sau fratele preotului Nicolae Dimitrievici, preotul Mehadiei între anii 1790 – 1830.

Şi aşa după luptele din anul 1788 – 1789, după ce turcii au dat foc satului s-au gândit apoi să continue proiectul din anul 1780, făcându-l pe prota Nicolae să noteze „la 1808 septembrie 15 începură maurii a zidi şcoală românească “.

Localul de şcoală a fost pe locul hotelului Bervanger, în faţa casei protopresbiterale, clădită tot de prota Stoica.

Gheorghe Rancu – Bodrog

1 Nicolae Magiar, Nicolae Stoica de Haţeg, Preocupări istoriografice, pag. 34 şi urm.

Gh.Rancu – Bodrog. Istoria bisericilor ortodoxe din Almăj, Ed. Neutrino, 2007, pag. 27 şi urm. I.

2 M. Almăjan, Dezvoltarea învăţământului în Banat, în Almăj ui, august 2009, pag. 4

3 Coriolan Buracu, Caiet de însemnări manuscris, pag.27

4 Coriolan Buracu “ O şcoală primară confesională înfiinţată în Mehadia la 1780, în Foaia Diecezană, Anul XLIII, 14. oct. 1928, nr. 42, pag. 1-3