Prof.dr.Iulian Lalescu:,,Un veac de cultură şi tradiţie ortodoxă la Mehadia”(II)

Aşa a venit Şaguna pe scaunul episcopal al Transilvaniei, după ce doi ani (1846-1848) păstorise pe scaunul dscf2662incert de vicar-arhimandrit. Până la 1761 Ortodoxia transilvăneană n-a avut ierarhie. Sub presiune şi mimând anumite măsuri mai luminate din partea „împărăţiei” vieneze, românilor li se permite după 60 de ani să aibă din nou un episcop ortodox. Li se dă însă unul sârb, ai cărui trei urmaşi până la 1810, deci pe o perioadă de ceva mai mult de jumătate de secol (1761-1810), vor fi toţi sârbi, până la Vasile Moga care va fi aproape 40 de ani (1810-1846) timorat, înfricoşat, obligat să trăiască sub ameninţarea unui „decalog” umilitor, care i s-a cerut în scris, adică unor condiţii drastice de exercitare a misiunii lui pastorale între tot felul de îngrădiri, dezonorante în primul rând pentru cei care le-au emis. Sunt aşa de multe umilinţele la care au fost supuşi românii ortodocşi, încât catalogul lor devine obositor şi încărcat până la neverosimilitate.

I se încredinţează Petiţiunea naţională ca s-o înmâneze împăratului de la Viena, Francisc Iosif. În 16/28 decembrie 1848, organizează o nouă Adunare la Sibiu. Se întocmeşte o nouă Petiţiune şi tot el este însărcinat s-o ducă împăratului, ceea ce şi face. Era o vreme de redeşteptare naţională şi ªaguna devine dintr-o dată conducătorul ei. Peste câteva luni conduce o nouă delegaţie Ia Viena. >>>>~Prof.dr.Iulian Lalescu:,,Un veac de cultură şi tradiţie ortodoxă la Mehadia”(II)>>>>

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: