Nicolae Danciu Petniceanu:,,Ioachim Miloia şi Cronica Banatului”

Ioachim Miloia (1897 – 1940)ioachim-miloia2

Simpozion – Ediţia a VI-a

A avut loc la data de 25 martie 2009 (de „Buna Vestire” la Liceul „VladŢepeş” din Timişoara, acţiune organizată de prof. doctor Tiberiu Ciobanu, directorul şcolii. Moderator: scriitor Aurel Turcuş.

La această manifestare internaţională a fost invitat Nicolae Danciu Petniceanu care a prezentat comunicarea „Ioachim Miloia şi Cronica Banatului” de Nicolae Stoica de Haţeg

nicolae-danciu-petniceanu

Propun să derulăm împreună în timp şi spaţiu traseul străbătut de manuscrisul „Cronicii Banatului” de la autor şi până la editor, când a văzut lumina tiparului, ajungând în mâna cititorului.

Prota Nicolae Stoica de Haţeg isprăveşte de scris cronica în cursul anului 1829. Peste patru ani avea să treacă la cele veşnice, în etate de 82 ani, fiind înhumat în cripta bisericii din Mehadia.

Prota Nicolae Stoica de Haţeg fusese om cu bună stare, dar şi cu o spuză de copii, cu toate acestea greu mai putem înţelege cauza ce l-a împiedicat să-şi dea manuscrisul la tipar? El, om cu relaţii sus-puse, pe etajele puterii, atât la Viena cât şi la Pesta?! La Pesta funcţiona tipografia nobilului Kurzböck, ce fusese mutată de la Viena la Pesta, în anul 1795, ca să fie mai aproape de nevoile culturale ale bănăţenilor şi ardelenilor?! În tipografia Kurzböck slujea o pleiadă întreagă de cărturari români, în calitate de traducători, cenzori şi revizori, preocupaţi de luminarea şi emanciparea naţiei lor?! Este o enigmă de nepătruns…

După decesul autorului, manuscrisul „Cronica Banatului” ajunge în posesia celor doi fraţi: Gheorghe şi Cristofor Stoica de Haţeg, ambii preoţi, în oraşul Caransebeş. După moartea acestora, manuscrisul în cauză trece în proprietatea nepoţilor şi apoi a strănepotului Isaia Stoica de Haţeg, din Caransebeş.>>>>Nicolae Danciu Petniceanu:,,Ioachim Miloia şi Cronica Banatului”

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: