Alexandru Nemoianu:,,Despre TRADIŢIE”

DSCF2802Istoria românească este presărată de dezastre şi neîmpliniri. După standardele lumii şi priviţi din afară, nu suntem un popor de «câştigători». Dar, în acelaşi timp, oricine se va uita la Români şi la trecutul lor, cu minimala bună credinţă, nu va putea să nu rămână uluit de unitatea lor, « de limbă şi lege », de buna lor dispoziţie, de echilibrul lor sufletesc.

Toate trăsăturile, caracteristice şi semnificative, româneşti arată că există o continuitate colectivă vie a unei înţelegeri străvechi a diferenţei dintre bine şi rău ori, altfel spus, a unui „model existenţial”,  a unei „Tradiţii” , a unei moşteniri primită şi trecută din generaţie în generaţie.

„Tradiţia” este un întreg  şi între ea şi „tradiţii” există o diferenţă de categorie. Căci „Tradiţia” nu înseamnă osificare şi încă mai puţin memorizare. „Tradiţia” este o  entitate vie, care trebuie înţeleasă şi pentru a fi înţeleasă trebuie trăită. Ea se poate schimba în formă dar rămâne mereu aceeaşi în duh. În momentele critice, limită, ea se poate strânge până la esenţa, care este indestructibilă. Iar în clipele de răgaz se extinde şi arată în forme multiple, neaşteptate, uluitoare. „Tradiţia nu cade niciodată”.

*

Atunci când acceptăm şi dacă vom accepta ca Tradiţia este o entitate vie şi colectivă, este doar firesc să ne întrebăm cine sunt cei care o poartă sau, o fac cu putinţă.>>>>Alexandru Nemoianu:,,Despre TRADIŢIE”

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: