Cezarina Adamescu:,,Un cuib de vulturi românesc în Banatul Montan. Despre „Vestea” din Mehadia”

Cezarina Adamescu 2Nu pot decât cu adâncă sfiiciune să scriu câteva rânduri, vestitoare de gânduri bune, despre o vatră de spiritualitate română, pe care, vai! nu m-am învrednicit s-o descopăr eu însămi până acum! Ne scurgem paşii lăuntrici pe lângă multe locuri şi lucruri binecuvântate de pronie, cu ochi închişi ori abia mijiţi, în plină lumină, de parcă ne-ar fi teamă să-i deschidem.

De ce prea graba aceasta, pripeala, neluarea aminte? Zadarul ne ispiteşte flămând, lacom chiar, gata să ne devoreze lăuntrul.

Cum să-l îndupleci? Şi, de câtă răbdare şi veghe mai e nevoie în orizontul acesta obscur, limitat, înfăşurat uneori în pâcla nepăsării, a indiferenţei, a suficienţei?

Câteva nume de oameni. Câteva nume de cetăţi. O vale. A Cernei. O vatră luminoasă încărcată de spirit autentic românesc.

Câţi oameni de seamă nu şi-au purtat paşii, nu şi-au odihnit ochii şi sufletul în zariştea văii? Şi câte amintiri rămase ca o amprentă uriaşă pe Timp şi pe Veşnicie, nu stau azi mărturie în cărţi şi hrisoave, că aici, trecutul e viu, foşnitor, ardent şi tăcut precum pietrele, deopotrivă?

Şi, aşa cum consemna Alexandru Jebeleanu într-o superbă metaforă: „Umbre de scriitori pe prispa Mehadiei”.. .ne dau bineţe, ne fac cu mâna, îndemnându-ne la smerenie…

Memoria vie a acestor locuri – oamenii de azi, cinstindu-i pe cei de ieri, cu un adevărat cult pentru trecut şi pentru înaintaşi, evocându-i, într-o sfântă prelungire de spirit.>>>>Cezarina Adamescu:,,Un cuib de vulturi românesc în Banatul Montan. Despre „Vestea” din Mehadia”

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: