Archive for 20 iulie 2009

iulie 20, 2009

Nr. 7 (30), IULIE 2009

EDITORIAL: Iancu Panduru:,,Cu responsabilitate”

iulie 20, 2009

vestea-imagine-primarA fi responsabil într-o problemă, în faţa unei sarcini, a unei obligaţii şi funcţii înseamnă să fii conştient şi să te achiţi onorabil, la timp şi calitativ, de ceea ce ai de îndeplinit.

În ceea ce mă priveşte, în calitate de primar, de alesul obştei în fruntea ei, caut să mă achit onest de această îndatorire stipulată prin lege. Mi se pare că legătura, contactul cotidian, cu cetăţeanul şi problemele sale a fost şi este prioritar.

În afara orelor de audienţă, am stat zilnic de vorbă cu cetăţenii, uşa primarului este zi-lumină deschisă pentru fiecare cetăţean. Am căutat să soluţionez cererile oamenilor în lumina legii, pentru că legea e mai presus de oricine! Am soluţionat doleanţele oamenilor în chip democrat, fără prejudecăţi confesionale, politice şi rasiale.

Acelaşi lucru am pretins tuturor salariaţilor primăriei, de la viceprimar, notar până la ultimul salariat. Nu am avut reclamaţii de comportament, dimpotrivă, sunt laude adresate unor salariaţi precum: secretarul Gh. Panduru, secretara Simona Ionescu, casiera Ana Boţoacă, tehnician Bubă Nicolae şi alţii.

Dacă primăria şi oamenii săi tratează cu responsabilitate sarcinile profesionale în relaţiile cu publicul, apoi, socot, că şi cetăţenii comunei au la rândul lor, în etapa actuală, de criză financiară, datoria de-a se achita conştiincios de impozite pe clădiri, pe terenuri agricole, pe profesii şi firme autorizate etc.

Pentru înţelegere şi sprijin, vă mulţumesc.

primar IANCU PANDURU


Alexandru Nemoianu:,,Arhiepiscopul Valerian D. Trifa; scriitor”

iulie 20, 2009

Realizările Arhiepiscopului Valerian D. Trifa au fost peste măsură de numeroase şi în cele mai Valerian Trifadiverse aspecte: conducător spiritual, administrator, editor. Cu toate acestea, una dintre cele mai remarcabile sfere ale activităţii sale, cea de scriitor, a fost într-un fel mai puţin scoasă în evidenţă.

În aceasta activitate, ca în toate celelalte, el a fost un om de acţiune. Preocupat nu atâta de mult în a afla “de ce”un lucru se întâmplă ci mai ales de a afla “cum”. Aceasta însemnând cum să afle cea mai potrivită cale de a împinge lucrurile înainte. În chip consecvent cu cele arătate, ca scriitor, el s-a arătat nu ca autor de volume scolastice ci ca autor de articole nu foarte lungi, directe şi fără echivoc.

În fapt el a fost un ziarist (scriind şi administrând jurnale) de la o vârstă fragedă, atâta de fragedă încât se poate spune că s-a născut ziarist. Dar această activitate şi-a atins zenitul în Statele Unite şi conţinutul scrierilor sale a adresat probleme privind comunitatea Românilor Americani. Din această cauză Arhiepiscopul Valerian va rămâne nu numai ca un eminent scriitor de limba română al comunităţii Românilor Americani dar şi ca unul care a avut o influenţă majoră asupra comunităţii scriind în limba română. În covârşitoare majoritate scrierile sale au fost publicate în “Solia”, oficialul Episcopiei Române Ortodoxe din America. Pasiunea şi dedicaţia pentru această activitate au fost egalate probabil doar de smerenia cu care a fost făcută. Puţin sunt cei care au ştiut sau ştiu că pentru mulţi ani Arhiepiscopul Valerian a fost autorul majorităţii articolelor publicate în “Solia” că el a fost editor, administrator, corector. În fapt singurele articole pe care le semna erau “Scrisorile Pastorale”.>>>>

Nicolae Danciu Petniceanu:,,Octavian Goga şi Banatul (1881-1938)”

iulie 20, 2009

Personalităţi ale scrisului românesc au fost atrase de mirajul fascinant al tărâmurilor bănăţene. GogaVasile Alecsandri, rege neîncoronat al poeziei române, premiat în Franţa pentru “Cântecul gintei latine, iarnă de iarnă într-o vreme din veacul său adastă la Herculane pentru o cură la “Băile Ad-Mediam” (vezi scrisorile sale din Mehadia, a se înţelege B. Herculane), Badea George Coşbuc şi domnia sa a poposit şi călătorit prin aceste locuri (vezi poezia “Prin Mehadia”) iar conul Mihalache, adicătelea Mihai Sadoveanu, tot într-o vreme din anii săi de glorie literară, poposea la B. Herculane, unde era văzut pe malul Cernei cu o pălărie solară şi în costum de pescar ademenit de jocul zglobiu al păstrăvului din apele lui Iovan Iorgovan, braţ de buzdugan. Seara, conu Mihalache, pe terasa din faţa Casei de Cultură prididea ore în şir în faţa tablei de şah, avându-l adversar pe faimosul bibliotecar Iliescu, cocoşat şi cu mustaţă între ei figurile de şah şi două stacane de tulburel cu miros de iambră.

Între truditorii condeiului, Octavian Goga a vizitat Banatul interbelic foarte des, atras de peisajul legendar al Munţilor noştri, dar şi de sufletul înclinat spre poezie şi cântec al bănăţenilor. Poposea la Timişoara, la Sânnicolau Mare, la finul Teodor Bucurescu (cel ce ridicase în Banat primul monument lui Eminescu), la Băile Herculane, la vila colonelului Romulus Boldea (fiul marelui preot Boldea), dar mai adesea poposea la Oraviţa, la prietenul său dr. Ion Ţeicu, supranumit “doctorul săracilor”, care locuia, pe aproape de localul “Coroana”, unde cânta trubadurul cântecului bănăţean Luţă Iovită torogotistul care fusese în bătaia dintâi ordonanţă la doctorul Ţeicu, ordonanţă ca să poată scăpa de linia întâi şi să poată veni, când şi când la Caransebeş, în Ioşica 10, unde îşi avea soţia, pe Titiana (Ana Lungu, din Obreja) şi copiii săi, între feciori, pe neasemuita MATILDA.>>>>

Prof.univ.dr.Iulian Negrilă:,,Mihai Eminescu – contemporanul nostru

iulie 20, 2009

Vă mulţumim pentru invitaţia de a participa la această manifestare prestigioasă dedicată celor doi mari poeţi: Eminescu şi Petofi – de la a căror trecere în lumea umbrelor danteşti au trecut 12 şi, respectiv, 16 decenii.

Evenimentul în sine este cu atât mai important  cu cât are loc într-o vreme în care societatea noastră are priorităţi economico-financiare într-o criză mai mult psihologică decât reală.

E vremea în care întâietate are aspectul material şi mai puţin cel spiritual, cultural şi literar.

Dvs. aţi ridicat aici, în Dumbrăviţa, busturile celor doi mari poeţi şi veţi avea peste timp recunoştinţa tuturor, pentru că aţi făcut un gest de cultură.

În ceea ce-l priveşte pe Eminescu, trebuie să ne reamintim că primul monument al său, în spaţiul bănăţean, este cel de la Sânnicolaul Mare din 1925, realizat în urma apelului poetului O. Goga şi a implicării totale a directorului şcolii, Teodor Bucurescu.

Iată că, după 84 de ani, Dumbrăviţa trăieşte cu frenezie spiritul eminescian, pentru că marele poet a fost cel ce a scris în cartea veşniciei cu cerneala neagră a suferinţelor sale. În fiecare poezie a lui, tremură o lacrimă strălucită a plânsului curat, în zâmbetele lui ironice, râde inima mare de român. El a murit ca o noapte frântă în noapte, pe care n-o mai cheamă magica putere a luminii. A murit, şi la mormântul lui s-au plâns plânsurile oficiale, dar mai ales plânsul poporului său.

Eminescu însă e viu între noi, s-a tămăduit din noapte, căci ne dă viaţă moartea lui, pentru că scrierile lui trăiesc în mâna noastră şi din ele vorbeşte Eminescu, căruia i-a fost sufleurul: Veşnicia.>>>>