NUMĂRUL 35 , DECEMBRIE 2009

EDITORIAL – SĂRBĂTORI FERICITE!

Am deosebita bucurie să urez SĂRBĂTORI FERICITE locuitorilor comunei Mehadia şi locuitorilor satelor arondate: Plugova, Valea-Bolvaşniţa şi Globu-Rău, o zic cu inima împăcată că sătenii noştri şi-au făcut datoria pe deplin în ceea ce priveşte activităţile în folosul comunităţii cât şi în folosul privat, al bunei-stări familiale.

Luna Decembrie este cunoscută ca şi Luna cadourilor pentru cei dragi, în această lună avem de felicitat şi de sărbătorit onomastica unor nume dragi, precum: Sfântul Nicolae, Sfântul Crăciun, Sfântul Ştefan şi în cele din urmă Sfântul Vasile sau cum ziceau bătrânii cărăşeni: Silvestru. Aşadar, zic sănătate şi la mulţi ani celor cu numele de Nicolae şi Nicoleta, Crăciun şi Crăciuniţa, Ştefan şi Ştefania, Vasile şi Vasilica.

Fiind vorba de luna cadourilor, Primăria şi Consiliul Local Mehadia, ca şi în alţi ani, se gândeşte ca Pomul de Crăciun pentru mari şi mai ales pentru cei mici să fie unul deosebit, frumos împodobit, pe măsura colindătorilor, pe care îi aşteptăm, cu tolba lui Moş Crăciun plină de dulciuri şi jucării pentru copiii care au fost sârguincioşi şi cuminţi la şcoală şi în familie.

După Sărbătoarea de Crăciun, vom căuta ca şi Silvestru, Sfântul Vasile, să fie întâmpinat cu surle, artificii şi voie bună, cu urarea strămoşească: LA MULŢI ANI!

LA MULŢI ANI, dragi consăteni!

Primar Iancu PANDURU

Nicolae Irimia:,,Presa din Banatul Montan, omagiată la Mehadia”

Extraordinară ideea Primăriei, a Consiliului Local din Mehadia şi a Societăţii literar-artistice „Sorin Titel” din Banat de a organiza sâmbătă, 19 septembrie, un simpozion dedicat presei din Banatul Montan. De altfel, acţiunea nici nu ne-a luat prin surprindere întrucât, aceleaşi foruri administrative şi culturale au iniţiat, în ultimii ani, manifestări culturale, care tind să devină tradiţionale, în prim-plan situându-se valorificarea moştenirii spirituale, aducerea în memoria contemporanilor a activităţii şi operei unor mari personalităţi care au marcat istoria locurilor. Şi nu în ultimul rând, tot aici, prin grija aceloraşi instituţii – fapt unic în judeţ – apare lunar periodicul social-cultural „Vestea”, fondat în urmă cu patru ani de prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu şi de primarul comunei, Iancu Panduru.

Manifestările de la Mehadia au debutat la primele ore ale zilei cu primirea oaspeţilor sosiţi din Timişoara, Reşiţa, Drobeta Turnu Severin, Orşova, Bocşa, din Valea Almăjului, precum şi din Statele Unite ale Americii, la sediul primăriei. Apoi, participanţii s-au deplasat în imediata vecinătate a sediului administrativ, la casa în care între anii 1938 – 1941 a funcţionat redacţia revistei „Grănicerul”, ce l-a avut ca proprietar, editor şi redactor responsabil pe Ion Marghetici, cu această ocazie pe faţada imobilului dezvelindu-se şi sfinţindu-se o placă de marmură întru aducere aminte.

După o scurtă slujbă de comemorare oficiată de un sobor de preoţi de la parohia Mehadia şi din localităţile învecinate au rostit alocuţiuni primarul Iancu Panduru, prof. Alexandru Nemoianu (S.U.A.), prof. Richard Sârbu şi N.D.Petniceanu, acesta din urmă oferind auditoriului câteva detalii despre revista „Grănicerul” şi despre redactorul său responsabil, Ion Marghetici.>>>>>Nicolae Irimia:,,Presa din Banatul Montan, omagiată la Mehadia”

Prof.dr. IULIAN LALESCU:,,E oportună scrierea istoriei prezentului?”

Definit ca fiind efemeră graniţa între trecut şi viitor, prezentul istoric este un concept nerecunoscut de istoriografie, contestat mai ales de istoricii care nu pot apela la martorii oculari. Întrebarea care trebuie pusă contestatarilor se referă la posibilele lor reacţii în faţa unei eventuale întalniri cu martori oculari ai epocilor pe care le studiază, ştiut fiind că se contestă, mai ales, claritatea percepţiei evenimentelor apropiate în timp. În acest fel, se dă credit mai mare sedimentării informaţiei prin scurgerea timpului, trecându-se cu vederea faptul că uitarea survine tocmai o dată cu trecerea anilor. Este clar faptul că orice istoric preferă să apeleze direct la „actorii istoriei”, mai mult decât la urmele lasate de ei, oricât de importante ar fi ele. Aceasta este o abordare istorică care a prevalat de la Herodot şi Tucidide până în secolul al XVIII-lea. Atunci se considera ca, a fi martor ocular la evenimentele descrise sau, mai bine, participant la ele, este un avantaj major în scrierea istoriei. De aceea, se aprecia că istoria contemporană era cea mai bună istorie scrisă.

Astazi, a scrie „istoria prezentului” poate părea imposibil din cauza contradicţiei în termeni şi a faptului că istoria se referă la trecut, însemnând necesarele descoperiri şi interpretari noi, bazate pe ani intregi de studiu al documentelor din arhive. Această abordare a istoriei a fost vehiculată o dată cu apariţia mitului modern al progresului nelimitat cu ajutorul ştiintei, cu dezvoltarea filologiei critice şi cu opera istoricului german Leopold von Ranke. La o analiză mai atentă, constatăm ciudăţenia abordării: o persoana care n-a fost prezentă cunoaşte faptele mai bine decât una care a fost implicată sau martoră! Însă, chiar şi cel mai ascetic neorankean depinde de martorii cărora le aparţin primele relatări despre trecut, deoarece nu există istorie dacă aceştia nu înregistrează nimic.>>>>>Prof.dr. IULIAN LALESCU:,,E oportună scrierea istoriei prezentului?”