Gheorghe Rancu – Bodrog:,,Începutul Şcolii din Mehadia”

Pentru ţinutul Banatului istoric, Mehadia a constituit una dintre cele mai disputate aşezări. Aşezată pe culoarul suspendat al Mehadiei, localitatea a cunoscut multe frământări, la care contribuţia locuitorilor dar şi al ţinutului arondat în timp, au fost hotărâtoare. Amintită din timp cu o episcopie (prin anul 535), ca sediul banilor, uneori chiar al unor voievozi (1439), ca o puternică fortăreaţă în jurul căreia s-au dat lupte grele în 1552, 1717, 1738, 1788 – 1789, cu unul din cele mai puternice protopopiate ale Banatului, Mehadia s-a afirmat, pe bună dreptate, prin ilustrul înaintaş Nicolae Stoica de Haţeg. In aceste condiţii de constantă prezenţă pe scena politico-socială, dar nu mai puţin şi naţional culturală, Mehadia este amintită ca având şcoală, încă din vechime, chiar înaintea altor nume mari de localităţi din România. Pentru localitatea Mehadia şcoala devenea o necesitate impusă de cerinţele vremii. Ziarele timpului anunţau în anul 1928 sărbătorirea a 120 de ani de la zidirea unei şcoli naţionale române. Ştirea se baza pe o notiţă făcută pe marginea unei cărţi de către cărturarul N. St. de Haţeg, care avea următorul cuprins „1808 septembrie 15 începură maurii a zidi şcoală românească…”

Acum se cuvine a intra puţin în începuturile învăţământului din Banat şi mai ales în zona Banatului de sud ştiute fiind condiţiile în care s-a dezvoltat învăţământul în acest ţinut. Au fost ani buni când Banatul a stat sub stăpânire turcească şi nu prea rodnici pentru şcoala românească. După 1718 după ce Banatul a fost eliberat de sub turci de către austrieci şi până în anul 1774 s-au creat câteva condiţii pentru învăţământ în şcoli poporale. Acest aspect trebuie privit şi din prisma ideologiei Curţii de la Viena care, pe de o parte nu doreau decât buni contribuabili dar pe de altă parte trebuiau şcolaţi tineri pentru administraţie.

Astfel sec. al XVIII-lea este numit secolul luminilor, care a contribuit din plin la ridicarea prestigiului şcolii, al culturii în general privind modernizarea, luminarea şi descătuşarea de vechea mentalitate medievală.2 Această stare de lucruri trebuie pusă şi pe seama creşterii gradului de civilizaţie a locuitorilor – participând la diferite lupte în care era angajat imperiul, soldaţii au luat contact cu alte lumi (în timpul nenumăratelor lupte purtate pentru împărat) şi tot aici au cunoscut şi noţiunea de naţiune, considerând-o ca un lucru sfânt. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că graniţa militară a disciplinat şi civilizat mare parte din populaţia Banatului.

>>>>>Gheorghe Rancu – Bodrog:,,Începutul Şcolii din Mehadia”

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: