Nicolae Danciu Petniceanu:,,Obiceiuri şi datini uitate în unele sate din Banatul Montan”

Înainte de-a vorbi despre unele datini şi obiceiuri uitate în unele sate din Banatul de la munte, propun să vedem ce înseamnă datina şi ce înseamnă obiceiul, în ce împrejurări obiceiul poate deveni datină, iar datina poate deveni tradiţie.

Este cunoscută zicala „Fiecare casă cu zaconul ei, fiecare sat cu satina lui”. Obiceiul şi zaconul au acelaşi conţinut lexical în subgraiul satelor noastre. „Zacon” provine din sârbo-croată. Nu avem voie să uităm că Biserica Ortodoxă Română din Banat a fost sub mâna prelaţilor sârbi până în anul 1865, când marele Andrei Şaguna, secondat în Banatul montan de episcopul Ioan Popasu, ne-a eliberată religios de sub jugul sârbesc.

Dar să revenim la obicei, datină şi tradiţie.

Obiceiul – deprindere individuală, de la om la om, dobândită printr-o repetare deasă a aceleaşi acţiuni, îndeletniciri, fel de-a fi, fel de-a se comporta. Deprinderea devine, în timp, obişnuinţă în conduita, gândirea şi existenţa unui individ. Expresia îşi are etimonul în „dedina” din slava veche. Aşadar, „obiceiul” se referă la o persoană, la o casă dintr-o zonă, dintr-un areal uman.

Datina – provine din obicei, din acel obicei care s-a extins de la om la om, de la casă la casă, datina este proprie unei colectivităţi umane, unui sat ori mai multor sate în vecinătate. Tradiţia – presupune un ansamblu de datini şi obiceiuri care se statornicesc istoriceşte în cadru unor grupuri sociale şi care se transmit prin viu grai, din generaţie în generaţie, imprimând o trăsătură specifică, naţională. Tradiţia, alături de limbă, port, religie, teritoriu, dă identitatea unui popor. De reţinut că tradiţia face parte din folclorul poporului.

>>>>>Nicolae Danciu Petniceanu:,,Obiceiuri şi datini uitate în unele sate din Banatul Montan”

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: