Nicolae Danciu-Petniceanu:,,Biobibliografia mea”

Biobibliografia mea

Lui N.D.P.

Să nu te miri când bârfitorii

Izbesc în nobila ta muncă;

Copiii pietre nu aruncă

Decât în pomii roditori

Inst. Gheorghe Rancu Bodrog

Am venit pe lume la 11 aprilie 1936, în satul Petnic, din Caraş-Severin, ora nouă, în Sâmbăta Paştelor.

Date despre părinţi şi bunici:

– Mama: Danciu Ioana, 22 ani, muncitoare ocazională pe la avuţii satului, era fiica Iustinei Eufrosina Dragomir şi a lui Petru Danciu, Petru Ioţa, „Ioţa” după numele de alint al tatălui său – Iosif Danciu, cioban, originar din Munţii Apuseni, afirmativ din localitatea Socodor, localitate în care sunt zeci de familii cu numele de „Danciu”. Petru Ioţa, bunicul meu matern, a fost om de serviciu la şcoala din satul petnic şi boactăr comunal (paznic de noapte).

– Tata: Radu Nicoale, 25 ani, căruţaş, lucra cu caii şi căruţa sa la pădure, căra lemn de construcţie (brazi) şi muşchi verde pentru vapoarele din Portul Orşova, în ortăcie cu preotul Traian Nemoianu, parohul satului Petnic, şi cu Pătruţ Domăşneni, om cu stare şi cu prestanţă, în câteva rânduri primarul Petnicului. Tata era născut în Prigor, în Valea Almăjului, din părinţii Radu Paraschiva şi Oprea Mihail, dulgher, tâmplar, dogar etc. (Bunicul patern e prototipul personajului Obreană Mihai din romanul „Bigamul”, el, Oprea Mihail stătuse 21 de ani prizonier în Siberia, după Primul Război Mondial).

Studii civile:

– Am urmat patru clase primare în satul Petnic, între dascăli reţin figura luminoasă a învăţătorului Pavel Ciobanu (vezi cartea „Un căţelandru muşcând dintr-un nor”). În 1947, anul foametei, tata m-a retras de la şcoală, l-am însoţit la munci agricole în localitatea Visag (20 km de Lugoj), unde din aprilie şi până în august 1947 am fost dat slugă la vacile moşierului Pătru Leaută.

>>>>>>>Nicolae Danciu-Petniceanu:,,Biobibliografia mea”

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: