Alexandru NEMOIANU:,,Ispita unanimităţii”

Visul dement al tuturor şi fiecăreia dintre puteri şi, încă mai vârtos, ocupaţii, a fost şi a rămas cel al „unanimităţii”. Realizarea unui sistem în care o singură ideologie să fie acceptată, un singur sistem de valori,o singură structură de împărţire în „bine” şi „rău”. Acest vis a însemnat încercarea de a face cutare sistem de putere sau ocupaţie veşnic, fără putinţă de a fi clintit. Este fără îndoială că orice om cu minimal bun simţ ar trebui să suspecteze încercările de aşezare a unei „unanimităţi” şi ar trebui să ştie bine că în spatele şi la capătul oricărei încercări de „unanimitate” va răsuna sinistrul cor al celor încătuşaţi, un cor care în secolul care a trecut. întunecatul şi sângerosul veac douăzeci, a zbierat ba „Sieg Heil”, ba „Stalin, Stalin”, ba „Ceauşescu, PCR”. La capătul campaniilor de impunere a „unanimităţii”, a ideologiei unice, ne aşteaptă puşcăriile şi lecţiile de îndoctrinare.

Prin „unanimitate” de gând „puterile” şi „ocupaţiile” decăzute, cel mai adesea având în frunte zugravi, pantofari, marinari dubioşi şi întotdeauna cretini, au neputincioasa îndrăznire de a crede că vor putea obţine legitimitate. Aplauzele susţinătorilor sunt considerate de aceste „puteri” sentimente naţionale. În lumina celor spuse mai sus cu atât mai sinistră apare „unanimitatea” ideologică impusă în România prin „elita de mahala”, condeierii mercenari, fripturiştii din vocaţie, mediocrităţile patente, al căror singur vis este accesul la bugetul de stat.>>>>>>


%d blogeri au apreciat asta: