Ionela-Mihaela Domilescu:,,Istoricul localităţii valea BolvaŞniţa”

Motto: „Suntem copiii satului din Vale, ne ştie orişicare. Creştem printre oiţe şi plăvani ca moşii noştri de două mii de ani.”

Satul Valea Bolvaşniţa face parte în prezent din comuna Mehadia, judeţul Caraş-Severin, partea de sud-vest a Banatului. Judeţul Caraş-Severin este străbătut de paralela 450 latitudine nordică, ce trece prin apropierea localităţii Valea Bolvaşniţa.

Satul Valea Bolvaşniţa este aşezat în partea sudică a depresiunii Caransebeş – Mehadia din culoarul tectonic Timiş – Cerna – Bistra, cu desfăşurări laterale relativ simetrice faţă de munţii Cernei şi Ţarcului la nord-est şi Munţii Almăjului în sud-vest.

Localitatea este străbătută de râul Liubiana, afluent al râului Belareca, râu ce se uneşte cu Cerna la gara Băile Herculane.

Prima menţine documentară care se referă la localitatea Valea Bolvaşniţa este din timpul stăpânirii romane în Dacia (106 – 271 e.n.), în care se face referire la existenţa unor populaţii numeroase în aceste ţinuturi.

Valea Bolvaşniţa se află situată la circa 3 km est de şoseaua naţională Drobeta Turnu-Severin – Timiş şi faţă de castrul roman „Ad Mediam”. La confluenţa râului Belareca cu pârâul Bolvaşniţa romanii au construit o fortăreaţă de apărare numită Praetorium, ce se voia a fi un scut în faţa valului de popoare migratoare care năvăliseră în ţinuturile dacice.

Copleşiţi de numărul migratorilor şi lipsiţi de ajutorul Imperiului Roman, luptătorii castrului au fost nevoiţi să părăsească fortul şi să se refugieze sub vârful Arjanei. Acest fapt a avut loc în anul 454 d. Hr. Când iligonii (un popor migrator) au înaintat de la Orşova la Praetorium. Bătrânii, femeile şi copiii s-au retras în pădurea de sub Arjana, iar bărbaţii au dat lupte numeroase cu barbarii.

Datorită numărului mare de barbari, într-o noapte, după ce oştenii au potcovit caii şi boii cu potcoavele întoarse pe dos, ei au părăsit fortul migrând cei mai mulţi spre vârful Arjana, iar alţii în sudul râului Belareca.

Un alt document important care atestă existenţa localităţii Valea Bolvaşniţa este Harta Districtelor Valahe Inferioare din 1230 – 1643, în care Valea Bolvaşniţa este aparţinătoare districtului Meedia, adică Mehadia.

În anul 1428 regele Sigismund de Luxemburg înfiinţează un scaun de judecată în Mehadia, unde se judeca orice conflict legat de pământ în baza vechiului drept valah. Cu acest prilej se face referire la unele sate aparţinătoare districtului Mehadia, printre care şi Valea Bolvaşniţa, în anul 1436 – prima atestare documentară a satului.

În anul 1718, prin pacea de la Pasarowitz, Banatul a fost ocupat de austrieci, iar pentru administrare s-a recurs la împărţirea în 18 districte – printre care şi districtul Mehadia din care făcea parte şi satul Valea Bolvaşniţa.

Din 1774 este atestată documentar şcoala satului Valea Bolvaşniţa cu un număr de 32 de copii, avându-l învăţător pe dl. Ioan Ioanovici din Ţara Românească.

În secolul XVIII-lea, între 1792 – 1796, a fost construită Biserica Ortodoxă Română din cadrul satului, prin contribuţia tuturor locuitorilor, iar primul preot al satului, amintit în 1796, a fost Mirulescu Dobromir.

Sfinţirea bisericii a avut loc în data de 6 mai 1796 la Sfântul Gheorghe, iar începând cu anul 1962, când a avut loc inaugurarea şcolii şi a căminului, ruga satului a fost mutată de la Sfântul Gheorghe în prima duminică a lunii septembrie.

În ultima parte a secolului XIX-lea, localitatea Valea Bolvaşniţa a avut o administraţie militară. În timpul războiului ruso-turc din 1870 – 1871, femeile satului Valea Bolvaşniţa, speriate de invazia soldaţilor, şi-au luat copiii şi s-au refugiat în Munţii Silovece.

În prima parte a secolului al XX-lea au luat fiinţă administraţiile civile, adică prefecturile rurale şi plasele.

În toamna anului 1918, în urma Primului Război Mondial, a răsunat şi în Valea Bolvaşniţa acelaşi strigăt care a făcut înconjurul ţării, „Vrem să ne unim cu ţara!”.

În dimineaţa de 18 noiembrie 1918, locuitorii satului n-au mai plecat acasă după Sfânta Liturghie, ci au participat la sfinţirea tricolorului.

Într-o atmosferă de mare mândrie naţională, sătenii aleg pe părintele Zaharia Grozăvescu ca preşedinte al adunării, iar dintre membrii Consiliului Naţional Român amintim pe: primarul Nicolae Roseti, Pavel Pătruţi, Iancu Feneşan, Ion Vînturiş, Ion Terfeloagă, Ilie Feneşan, Ilie Domilescu, Ilie Blidariu, Trăilă Brancu, Vasile Feneşan şi Ion Corneanu.

În anul 1938 – satul Valea Bolvaşniţa a fost vizitat de Nicolae Iorga, fiind primit cu fanfara satului, iar la intrare în biserică preotul Zaharia Grăzăvescu a ţinut un discurs legat de monografia satului.

Între 1919 şi 1968 au fost desemnaţi 15 primari şi o primăriţă din satul Valea Bolvaşniţa, printre care şi bunicul meu, Ion Tulean, între 1956 – 1958.

Până în anul 1968 Valea Bolvaşniţa a fost reşedinţă de comună, care intra în componenţa fostului raion Orşova din regiunea Banat, cu sediul administrativ la Timişoara, iar din 1968 Valea Bolvaşniţa a fost declarată sat component al comunei Mehadia din judeţul Caraş-Severin.

Istoria locală a satului Valea Bolvaşniţa poate fi ridicată la rangul de istorie naţională prin jertfa eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, care amintim: Domilescu Bojin (Forviza), Ferescu Matei (Ogrin), Ion Brancu, Bujancă Ion (Lupu); Blidariu Mihai (Nicogin), Bujancă Lică şi Bujancă Ilie (Bagea) căzuţi pe frontul de lupt din est, iar dintre eroii căzuţi pe frontul de vest amintim pe Domilescu Marcin, Vânturiş Ion (Dunărea), Vânturiş Vîlcan, Ferescu Ilie (Turtoni), Domilescu Pătru (Marcinescu).

În ceea ce priveşte demografia satului conform recensămintelor realizate în 1880, satul Valea Bolvaşniţa avea 1055 de locuitori, în 1900 – 1262 locuitori, în 1910 – 1293 de locuitori, iar în 2002 – 875 de locuitori. Numărul relativ redus îşi găseşte explicaţia în plecarea tineretului la diferite şcoli în special din Banat şi a ratei mici a natalităţii.

Din punct de vedere morfostructural este un sat de tip adunat, subtipul liniar. Localitatea Valea Bolvaşniţa are o stradă Principală fiind, în acest caz, un sat tipic românesc aşezat de-a lungul drumului. Drumul satului ce face legătura cu şoseaua naţională, a fost asfaltat în anul 2003 cu ajutorul unuia dintre fiii satului, Başulescu Petru.

Din anul 1946, gospodăriile satului au beneficiat de curent electric şi de iluminat, iar anumite grupe de locuinţe şi-au construit bazine de apă pentru alimentarea locuinţelor.

În cadrul localităţii există un cămin cultural cu aproximativ 400 de locuri, construit în 1960.

În cadrul bazinului ocupat de Valea Bolvaşniţa se disting două zone geomorfologice distincte: 1) zona formată de lunca râului Lubiana şi 2) zona înaltă reprezentată prin versanţi repezi de râuri care vin dinspre muntele Arjana.

Configuraţia terenului se prezintă sub formă de luncă îngustă în porţiunea râului Lubiana şi sub formă de pantă în restul localităţii.

Satul Valea Bolvaşniţa a cunoscut de-a lungul timpului o viaţă cultural-spirituală bogată, păstrându-se numeroase obiceiuri care reflectă atât dragostea pentru frumos cât şi unele obiceiuri legate de viaţa tradiţional economică a satului.

Cunoscute în zonă au fost:

a) Fanfara satului condusă de către moş Burtă, înfiinţată în 1910, iar în 1937, datorită numărului mare se formează două fanfare – una condusă de moş Burtă şi alta condusă de Corcescu Vasile (Corşea).

b) În 1959 se remarcă brigada artistică „De agitaţie” din Valea Bolvaşniţa, care la concursul fazei regionale Orşova a prezentat în Parcul Vicol din Băile Herculane o scenetă ce reproducea obiceiul „măsuratul oilor”, avându-i în rolurile principale pe Bujancă Simion, Iancu Feneşan şi Ion Tulean.

Viaţa culturală a satului se îmbogăţeşte prin implicarea directă a fostului profesor şi scriitor Ioan Florian Panduru, mai ales prin spectacole de teatru cu piese originale ale amintitului profesor şi brigăzi artistice prin care se pune în evidenţă viaţa de zi cu zi a sătenilor.

În anul 1963 regretatul profesor Ion Florian Panduru a scris o piesă de teatru intitulată „Primarul din Valea Seacă”, obţinând locul I la fazele raionale şi regionale şi participând cu această scenetă la faza pe ţară din Slănicul Moldovei unde a obţinut menţiune.

În prezent, din păcate, se observă o renunţare la angajarea locuitorilor în activităţile cultural-spirituale, vechile obiceiuri păstrându-se doar prin activităţile desfăşurate de grădiniţă şi şcoală.

Aşadar, satul în care m-am născut şi am crescut, este un sat binecuvântat de Dumnezeu, cu oameni buni la suflet, cinstiţi şi cărora le place veselia şi buna omenie. Pentru a vă convinge de cele reliefate de mine, vă aşteptăm să ne vizitaţi cu diferite ocazii minunatul nostru sat şi să vă convingeţi de frumuseţea sa, spunându-vă încă de pe acum „Bine aţi venit şi vă mai aşteptăm cu drag!”.

prof. Ionela-Mihaela Domilescu

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: