Nicolae Danciu Petniceanu:,,Omul care asigură pâinea la 464 capete de familii!”-În dialog domnul Dumitru Staicu–patronul firmei de construcţii „Staincons”

–           În dialog domnul Dumitru Staicu – patronul firmei de construcţii „Staincons”, aflată în preajma munţilor cărunţi: Străjoţ şi Domogled –

Într-o dimineaţă brumată, diafană, uşor translucidă, dintr-un sfârşit de noiembrie, am ajuns matinal la sediul firmei „Staincons”, aflat într-una din încăperile  de la parterul impozantei clădiri „Gorjanul”. În faţa stabilimentului un stol de oameni, vorbeau ei de ei, de-ale lor şi de-ale altora, se vedea că aşteptau ceva, aşteptau în tihnă savurându-şi fiecare ţigara. M-am strecurat printre ei şi am ajuns la uşa biroului. Înăuntru patronul firmei şi cu meşterii săi decontau şi acontau lucrări de construcţii în diverse locuri de muncă. Unii ieşeau, alţii intrau grăbiţi, precipitaţi. Începea o nouă zi de muncă în firma „Staincons”. Şi ritualul, am înţeles, se repetă matinal dimineaţă de dimineaţă.

Ieşise ultimul meşter din biroul patronului şi voisem să intru, să fiu operativ, simţeam în aer că toată lumea, de la patron la ultimul muncitor, era angrenată în mişcare spre şantier, spre punctele de lucru. Fusesem întâmpinat cu răceală şi neîncredere. Din crăpătura uşii spusei:

– Un interviu cu dumneavoastră…

– Cine sunteţi?! Ce doriţi? Ce-mi faceţi una ca asta?! Nu am timp de pierdut, sunt aşteptat pe şantier, se scuză într-un anume fel domnul Staicu.

– Sunt de la gazeta „Vestea”… Mă legitimai.

– De la Mehadia?!

– Da, gazeta „Vestea”, sponsorizată de primăria Mehadia, mai adaug eu.

– Aha, dacă e vorba de primarul Panduru, luaţi loc, dar, vă rog, câteva minute.

– Mulţumesc…

– Aştept, dar repede, vă rog! Câteva minute, preţ de-o ţigară.

Pe uşă intră o tânără, în halat alb.

– Ceaiul dumneavoastră… spuse femeia, lăsă ceaşca şi ieşi în paşi mărunţi şi iuţi, aşa cum intrase.

– Aştept, se repetă domnul Staicu, sorbind o gură de ceai.

– De unde sunteţi şi de când în Banat? arunc eu prima întrebare, sub presiunea interlocutorului meu, greu de abordat.

– Sunt din localitatea Rădineşti, din Gorj, iar în Banat sunt din tinereţe, din 1959. Am dublă calificare: meşter în minerit, am lucrat la Întreprinderea Minieră Anina, şi meşter în construcţii de drumuri şi poduri, în construcţii civile şi industriale. Eu, cu mâinile acestea, şi cu tovarăşii mei de muncă, am modernizat oraşul Reşiţa, în anii 1964 – 1966. Pe vremea aceea asfalturile se făceau manual, nu cum se fac acum cu tehnică modernă. Atunci se punea accent pe policalificare, în ceea ce mă priveşte am dobândit specializări în diverse meserii, ce se practică în construcţii, mai spune domnul Dumitru Staicu şi ochii săi se plimbă o fracţiune de secundă pe peretele biroului, plin cu diplome de merit.

– Domnul Dumitru Staicu, vă rog, acum la fine de an, interesează volumul prestaţiilor firmei „Staincons” în decursul anului 2009? întreb şi pornesc minicasetofonul.

– Pe Clisura Dunării am prestat lucrări de construcţii în valoare de 315 miliarde lei, pe relaţia rutieră Iablaniţa – Bozovici (pe Drumul 57) am realizat 25 kilometri de drum; în judeţul Gorj, pe D 67 (Tg. Jiu – Motru) am efectuat lucrări de reabilitare pe 9 kilometri; pe acelaşi D 67 – Valea Cernei – am executat lucrări în valoare de 18 miliarde lei… Mai adaug lucrările efectuate în  Caraş-Severin, precum: lucrări de reabilitare de drumuri, apoi lucrări la Şcoala de la Cănicea, Grădiniţa de la Domaşnea, toate acestea în valoare numerică de 46 miliarde lei.

– Ce greutăţi întâmpinaţi, domnule Staicu? fac eu curios.

– Domnule dragă, am un împrumut de 134 miliarde de la stat, iar eu am prestat lucrări de 490 miliarde lei. Beneficiarii enumeraţi nu şi-au onorat obligaţiile. Lucrările s-au făcut, au fost recepţionate, acceptate, dar banii nu au intrat în contul firmei „Staincons”. Cum, necum, trebuie să vâr mâna în buzunar şi să asigur pâinea celor 464 salariaţi. Descurcă-te, frate, fără bani?! Şi banii nu intră în contul firmei de la beneficiari. Aceasta-i. Anul 2009 a fost cel mai greu an de plată, de la începutul înfiinţării firmei, 1992, se lamentează domnul Staicu.

– Proiecte pe anul 2010?

– Avem contractate mai multe lucrări de construcţii, enumăr mintal câteva mai importante: de la Baia de Aramă încoace, pe Valea Cernei, un bloc de 46 miliarde în Băile Herculane, patru posturi vamale, de la Stamora-Moraviţa până la Moldova Veche, o lucrare pe Drumul Naţional Timişoara în valoare de 72 miliarde lei, avem lucrări, nu ne putem plânge, chit că la noi se lucrează zi lumină. În acest fel putem realiza 50 – 60 de miliarde lei pe lună.

– Am înţeles, domnule Staicu, că aveţi contractate ceva lucrări şi în contul primăriei Mehadia, e adevărat?

– Prea adevărat. Lucrări de captarea apei pe relaţia Globu-Rău – Plugova. Deja am atacat pe o distanţă de un kilometru introducerea ţevii, am atacat captările şi rezervoarele, am turnat fundaţiile. În iulie 2010 va fi gata pentru exploatare, ne vom încadra în termene. Ne propunem chiar să devansăm termenele. Se merită… Aveţi un primar care nu trebuie decepţionat. Primarul Iancu Panduru, cu experienţa mea de-o jumătate de secol, în materie de oameni, pot spune că Iancu Panduru este tipul de om care gândeşte din mers. Este un primar cu gândul de-a face bine pentru oameni, unul care ce gândeşte caută să pună în practică, se străduie să facă ceva bun pentru consătenii săi. Nu prea am întâlnit asemenea oameni de valoare. Trebuie păstrat şi preţuit de comunitatea sătească.

– Domnule Dumitru Staicu, ce aşteaptă patronul firmei „Staincons” de la anul 2010?

– Aştept mai multe în domeniul construcţiilor. Se vehiculează ideea unor lucrări privind agricultura. Să sperăm că va fi şi la noi, cum este în Occident, doar suntem în Uniunea Europeană. E vorba de drumurile laterale din agricultură. Nu-i permis, domnule, ca tractoarele, combine, căruţele etc. să circule cu noroi pe şoselele naţionale periclitând siguranţa circulaţiei. Este imperios necesar ca aceste mijloace de tracţiune să-şi aibă căile lor de acces, fără să iese pe drumul naţional. Se discută o asemenea şansă pe 2010, sperăm că noua conducere de stat şi noul parlament să aibă în vedere acest aspect foarte important. O altă speranţă pentru 2010 este aceea ca lucrările de construcţii în varia domenii să nu mai fie date în execuţie unor echipe de necalificaţi. Din păcate sunt multe asemenea echipe, care fac lucrări de mântuială, cu precădere în materie de canalizare.

– Vorbiţi ceva despre Hotelul „Geta” din Herculane. Întruna Radio Reşiţa, Radio Semenic, face reclamă pentru turişti.

– Da, e vorba de hotelul construit de firma „Staincons” şi care poartă numele distinsei doamne. A fost un gest de nobleţe sufletească, un cadou soţiei mele, după patru decenii de convieţuire, o doamnă de înaltă moralitate şi probitate familială, care mi-a dăruit patru copii. A fost răsplata mea. Avem împreună patru copii, crescuţi în cinste şi omenie, în dragoste faţă de muncă. Fiecare copil e la casa lui şi fiecare are un rost în lume. Am două fete care au terminat facultatea şi acum învaţă pentru masterate… Am un nepot pe care-l cresc eu, de când avea două luni, tatăl copilului e din Mehadia. Copilul e la liceul „Hercules”, tatăl nu a contribuit cu nimic la creşterea lui. Tatăl şi bunicii din partea tatălui nu au venit măcar să-l vadă! Oameni cu inimă de piatră!…

– Sunteţi aşteptat de cineva la recepţie, grăi din pragul uşii aceeaşi femeie în halat alb.

– Scuzaţi… Salutări primarului Iancu Panduru şi celor de la redacţia „Vestea”. Mă abonez la gazeta dvs.

– Mulţumesc…

A consemnat Nicolae Danciu Petniceanu

noiembrie 2009

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: