Iancu Panduru:,,Tandemul naţional-cultural Coriolan Buracu – Nicolae Cena”

Părintele Iosif Coriolan Buracu a fost investit ca preot în parohia Mehadia, în anul Domnului 1912, aducând cu el o anume zestre spirituală religioasă şi culturală, proprie spiritului naţionalist al vremurilor antebelice.

Desigur, în formarea şi educarea copilului, mai târziu a junelui Buracu, un rol important îl jucaseră şcolile pe la care umblase, între el amintim: Liceul din Braşov, o semnificativă enclavă spirituală românească, în care se formase şi ziaristul de temut Valeriu Branişte, care fusese desemnat şi trimis de Partidul Naţional Român din Ardeal, să fondeze ziarul „Dreptatea” (1984) din Timişoara, având şansa de-a da literaturii române întâia ziaristă profesionistă, pe Emilia Lungu Puhallo, fiica dascălului Traian Lungu, un român de frunte în Cartierul Fabric din Timişoara; după Braşov, urmase Institutul Teologic, un adevărat „cuib de vulturi”, devenind preot, în ideea divină de a-l sluji pe bunul Dumnezeu din amvon, de-a sluji şi ideea nobilă de identitate şi păstrare a fiinţei naţionale în condiţii paupere impuse de dualismul austro-ungar, ce viza maghiarizarea forţată a românilor din imperiu.

Aşadar, cu o asemenea zestre spirituală românească sosise părintele Iosif Coriolan Buracu la Mehadia, în această binecuvântată parte geografică a Banatului, limitată de Dunăre şi de Munţii Cernei, existând dincolo de ape şi mulţi, o Ţară cu nume de fecioară: România!

Prin urmare, la Mehadia, la malul Belarecăi şi în coasta Muntelui Străjoţ, părintele Iosif Coriolan Buracu, încă din prima duminică, în timpul şi după oficierea slujbei religioase, face cunoştinţă cu câteva personalităţi, aflate în atenţia poliţiei maghiare pentru românitatea lor, cunoaşte pe: generalul Nicolae Cena, un înfocat susţinător al Bisericii Ortodoxe Române, cunoaşte pe doctorul Virgil Nemoianu, medic de faimă în zonă şi nu numai în arealul Mehadiei, întâlneşte pe dascălul Nicolae Mergea, băştinaş din Pătaş, sat în preajma satului Borlovenii-Vechi, despre care ştia că refuzase să predea copiilor în limba maghiară, măsură drastică impusă de Legea Apponyi şi, tot aşa, face cunoştinţă cu ţărani de frunte, cu putere economică şi buni români, care susţineau financiar lupta pentru românitate, şi anume familiile Chiticeanu şi Căpuşă, cu magazine şi depozite comerciale în localitate, familii aflate şi ele în vizorul poliţiei şi jandarmeriei maghiare. Apoi, nu departe de Mehadia, doar la o fugă de cal, se afla o altă aşezare pur românească, Plugova, aşezare ce l-a dat, între alţii, pe iluministul profesor român Daniil Laitin, iubitor de acte româneşti.

La toate cele de mai sus, cititorul de astăzi este rugat să ia aminte despre existenţa bunelor relaţii spirituale cu românii din Orşova, Severin şi chiar din îndepărtata Craiovă; la Orşova exista dascălul Traian Henţiu, un patriot, şi corul înfiinţat de el, de la „Casa Meseriaşilor”, cum exista la Severin Reuniunea de Cântări „Doina”, patronată de profesorul Paulian Ştefan, iar la Craiova reuniunea „Armonia”, care vor fi prezente la Mehadia cu cântări naţionale româneşti, contribuind prin cântecele lor la cimentarea ideii de Unitate Culturală şi Politică între fraţi, între români. Cu aceste entităţi spirituale, părintele Iosif Coriolan Buracu a întreţinut şi cultivat relaţii, mai mult ori mai puţin transparente, devenind unul dintre suspecţii principali, alături de generalul Cena, al organelor de represiune maghiare.

Într-o asemenea ambianţă spirituală, părintele Iosif Coriolan Buracu de îndată numit preot la Mehadia, primul său gând fusese acela de-a înfiinţa o agenţie a ASTREI de la Sibiu, apoi de-a fonda o Bibliotecă Comunală cu câteva sute de volume, de-a sprijini toate asociaţiile româneşti înjghebate pe raza comunei, de-a le sprijini financiar şi de-a semăna în rândul membrilor lor ideea de păstrare şi conservare a fiinţei naţionale româneşti, ca în şcoală şi pe stradă să se vorbească doar româneşte, de-a se purta costumul românesc, de-a afişa în orice împrejurare semnele tricolorului românesc. Într-un cuvânt, părintele Buracu, secondat şi încurajat de generalul Nicolae Cena, crea şi cultiva sentimente proprii vieţii româneşti.

Suspectat de „agitaţie contra statului ungar şi de relaţii dubioase cu românii de dincolo de munţi”, părintele Iosif Buracu, generalul în retragere Coriolan Buracu, Nicolae Mergea, ţăranii pomeniţi mai sus, cu magazine pe centru, mai puţin doctorul Nemoianu, plecat la un bolnav, în afara localităţii, fuseseră cu toţii arestaţi, în ziua declanşării Primului Război Mondial, duşi la Orşova, unde exista o puternică unitate militată de honvezi, şi de aici în temniţa de la Caransebeş, de unde după o lună de zile, sub presiunea unor români de frunte (inclusiv a generalului Gh. Domăşneanu) cei în cauză au fost eliberaţi şi Buracu trimis pe front în linia întâi, generalul Cena trimis cu domiciliul forţat la Viena, de unde se va întoarce, la Mehadia, la finele anului 1917, dascălul Nicolae Megea destituit din învăţământ, iar cei doi ţărani, proprietari de magazine, supuşi unor amenzi.

Primar Iancu Panduru


%d blogeri au apreciat asta: