Pavel Panduru:,,O carte aşteptată”

„O carte scrisă sau citită este ca o boală învinsă” spunea filozoful Lucian Blaga. Aşadar, cartea istoricului Costin Feneşan „Diplome de înnobilare şi blazon din Banat” apărută la Editura de Vest, Timişoara, 2007, are menirea de a-l vindeca pe cititor de boala ce planează asupra poporului român – pericolul de a se pierde identitatea – dovedindu-se a fi o rezistenţă a gândului şi a bunului simţ în vremurile de azi.

Apariţia cărţii este un gest recuperator, dar şi de justiţie pentru nobilimea română din secolele XIV – XVII în Banat. Ea demonstrează continuitatea românilor în spaţiul bănăţean, ca şi în ţară şi că elementul ţărănesc era dominat de români în Banatul evului mediu.

Figură proeminentă a istoriografiei contemporane, istoricul Costin Feneşan se dovedeşte a fi o impresionantă personalitate culturală, cu o uimitoare perspicacitate, un cărturar umanist multilateral, de formaţie enciclopedică. Este un savant şi un gânditor autentic preocupat de descifrarea misterului originii şi continuităţii poporului român în spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre, care ţine la adevăr şi este străin de orice linguşire.

L-am cunoscut cu prilejul simpozioanelor de istorie naţională organizate în judeţul Caraş-Severin de către profesorul Gheorghe Magas – inspector şcolar de specialitate, cât şi din cărţile Domniei Sale şi am constatat că are o ţinută ce exprimă măreţie şi demnitate, sugerând în persoana lui un spirit luminat, care aduce veşti înaintate, în epoca fripturiştilor, menite să împrospăteze cultura şi să deschidă societăţii româneşti noi perspective.

Cartea conţine 59 diplome de înnobilare şi blazon, fiind astfel întocmită încât să intereseze publicul cultivat, dar este folositoare şi stimulativă pentru studenţii, profesorii şi cercetătorii interesaţi de istoria Banatului. Ea este una dintre cele mai originale apariţii ale culturii noastre în această zonă. Este o lucrare istorică în care autorul redă obiectiv faptele şi fenomenele istorice, prin cercetarea cât mai complexă a izvoarelor inedite, analizându-le critic şi apreciindu-le fără părtinire, lucid şi imparţial.

Scrierea este de un înalt nivel ştiinţific, cu argumente temeinice şi un aparat critic bine pus la punct.

Prin apariţia acestei cărţi, în ansamblul lor, cunoştinţele noastre asupra evului mediu bănăţean au făcut însemnate progrese, prin izvoare noi, uneori fundamentale, cu o metodă de lucru bazată pe erudiţie şi critică severă. Din ea aflăm că voievozii şi cnezii români aveau o puternică bază românească, disociată de migratori şi destul de puternică încât să-i poată asimila. Ei au obţinut nobilitatea pentru serviciile militare şi civile aduse regalităţii maghiare, ori principilor ardeleni. Astfel – pătura feudală a românilor era numeroasă şi puternică economic, integrată păturii feudale străine, asigurând continuitatea poporului român, pe pământul ţări sale şi corolarul ei necesar: unitatea sa etnică, lingvistică şi politică. Aşa că în secolele XIX – XVII „nobilimea bănăţeană era românească în mare parte şi îşi păstrează limba şi etnia” ne spune autorul.

„Dar noi locului ne ţinem

Cum am fost aşa rămânem”.

Cartea comunică, în acelaşi timp că, „prin înnobilare, românii din părţile Caransebeşului şi Lugojului nu sau desprins de comunitatea din rândurile căreia proveneau şi nu şi-au pierdut conştiinţa de neam, credinţa şi nici tradiţiile româneşti şi locale.

Poporul român a fost mai întâi şi a ajuns să fie şi cel din urmă stăpân al pământului său şi va fi în veci.

Banatul de munte a fost, în aceste vremuri, o punte de legătură între est şi vest. Aşadar – strămoşii sunt însăşi substanţa vitală a poporului, iar a pierde identitatea este totuna cu a pierde ce este mai scump pe Pământ.

Cartea prezentată este un argument al continuităţii şi sensibilităţii conştiinţei entice ce conservă tradiţiile de cultură şi simţire românească esenţiale pentru istoria românilor. În ea se oglindeşte cerul nostru sufletesc, axa luminii noastre, ne învaţă iubirea care preface vorbele în rază de lumină, ce încântă şi purifică. Cu atât mai mult se cade să exprimăm gratitudinea noastră pentru carter şi autor.

profesor Pavel Panduru


%d blogeri au apreciat asta: