Iancu PANDURU:,,Cultul înaintaşilor… cultul eroilor neamului românesc”

Mi se pare ca fiind una dintre marile misii, aceea de-a evoca chipul înaintaşilor, chipul eroilor neamului românesc, prin aceasta evocăm trecutul nostru istoric. Socot că în acest mod ne proiectăm viitorul.

Pornind de la un asemenea deziderat, am îmbrăţişat eu şi Consiliul Local al comunei Mehadia ideea de-a face ceva deosebit pentru oamenii de odinioară care au scrijelat pe foi de piatră istoria meleagurilor noastre. Acest impuls cultural a demarat confecţionarea, montarea şi sfinţirea cu ritual creştin a mai multor plăci comemorative dedicate unor nume cu rezonanţă istorică: preot Coriolan Buracu, diplomat Ion Grigore, scriitorul Ion Florian Panduru şi Nicolae Mărgeanu, dascălul de excepţie Ioan Băcilă şi, nu în cele din urmă, omului de sport românesc Ion Cornianu, căruia i s-a ridicat şi un monument în satul Plugova, cu participarea Academiei  Olimpicede Sport – Filiala Reşiţa, personal a domnului preşedinte, om de radio, Doru Dinu Glăvan. Fusese la Plugova o mare sărbătoare, una cum fusese şi în septembrie 2009, când am realizat Simpozionul Presei din Banatul de Munte, prefaţat cu dezvelirea plăcii „Grănicerul”, închinată întâiului ziar rustic din această parte a Banatului Montan.

Prin urmare, au fost evenimente dedicate înaintaşilor noştri care au semănat acte de cultură, de eroism în vremuri grele. Ceea ce am făcut noi, aici, pe raza comunei Mehadia, le-am făcut în chip de omagiere, de readucere în actualitate a imaginilor înaintaşilor noştri, şi, în acelaşi timp, le-am proiectat în viitor, ca generaţiile viitoare să nu uite, cum noi nu am uitat.

E trist că nu toţi factorii culturali de pe raza Caraşului gândesc la fel, e trist că teatrul din Reşiţa şi-a schimbat numele din „Petculescu”, în teatrul de vest. George Augustin Petculescu înseamnă un nume de referinţă în teatrologia română, cu care actorii reşiţeni ar fi trebuit să se mândrească.

Primar IANCU PANDURU

Nicolae Danciu Petniceanu:,,Cel mai tânăr Şef de ocol din Banat este din Mehadia – domnul inginer silvic Grigore Bardac

„Pădurea înseamnă viaţă” – subliniază domnul inginer Grigore Bardac

Într-un aprilie încă friguros, cu urme hibernale vădit simţite, pătrund pe poarta unei case din Mehadia, Cartierul Prosec, o casă cochetă, cu un interior, începând de la poartă, cu gust estetic, cu luminător şi viţă de vie, ce denotă hărnicie, ordine şi curăţenie.

Bărbatul tânăr din faţa mea, cu alură sportivă, plăcută, este feciorul unei mai vechi cunoştinţe de-a mea, un om al muntelui, pe care zilnic îl văd că trece pe uliţa Pădurii, urcând în Munte, e vorba de domnul Ion Bardac, pădurarul Ocolului Silvic din Mehadia. Nu ştiam că Grigore este feciorul său, cum nu ştiam că este nepotul domnului Ion Achimescu, prin mama Iuliana, şi nepotul lui Grigore Achimescu, un alt om de vază din Mehadia, despre care am scris în „Vestea”.

Mă opresc la Ion Achimescu, de pe Mala Mică (pleonasm, „Mala” înseamnă „Mică” pe sârbeşte), care ne-a dat avizul, mie şi domnului primar Iancu Panduru, ca să putem monta pe faţada casei placa comemorativă dedicată cărturarului (profesor şi diplomat) Grigore Ion. Mă opresc şi asupra numelui „Bardac”, nume vechi şi specific la Mehadia, despre care regretatul profesor Nistor Dop zicea că este de origine dacă, în limba dacilor „bardacă” – vas din lemn, cu coadă, circa două oche. (DEX-ul zice că ar fi de origine turcă, mai greşeşte şi DEX-ul!). Profesorul Dop îl folosise cu pseudonim literar în articolele sale despre pădure şi alte locuri feerice, montate, din arealul Mehadiei.

Dar să revin la interlocutorul meu: inginer Grigore Bardac.

– Domnule inginer, de când datează la dumneavoastră pasiunea pentru silvicultură? Socot că e o pasiune…

– Şi încă una mare, domnule Petniceanu. În familia noastră eu reprezint a doua generaţie de silvicultori. Tata, Ion Bardac, reprezintă prima generaţie. Pasionat a fost şi este şi tatăl meu, pentru care pădurea, cu farmecul ei, înseamnă, după casă şi familie, totul. >>>>>>

Ionela-Mihaela Domilescu:Prof. dr. Nicolae Magiar: “Nicolae Stoica de Haţeg – preocupări istoriografice”

Personalitate remarcabilă a comunei Mehadia, Nicolae Stoica de Haţeg a fost preot, protopop, director al Şcolilor Româneşti neunite, istoriograf, numismat, arheolog amator, culegător de folclor şi difuzor de carte.

Ca semn de mulţumire adusă activităţii sale în vederea dezvoltării culturii, şcoala din centrul comunei Mehadia, începând cu anul 2001, poartă numele de Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Haţeg” – Mehadia.

Pe lângă activitatea sa, pentru propăşirea culturală a românilor bănăţeni, prin cele două instituţii pe care le conducea, biserica şi şcoala, Nicolae Stoica de Haţeg a elaborat mai multe lucrări din domeniul istoric, didactic şi literar. In toate scrierile sunt amintite 11 lucrări a lui Nicolae Stoica de Haţeg în timp ce domnul profesor doctor Nicolae Magiar, aminteşte în lucrarea sa intitulată „Nicolae Stoica de Haţeg: Preocupări istoriografice”, 12 lucrări.

Ultima lucrare amintită este un manuscris: „Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei” Scurtă cuprindere a poruncilor început de la 1 mai 1792, scris între anii 1792-1832 în limba română, sârbă, germană şi latină.

În cadrul manuscrisului predomină informaţia referitoare la protopopiatul Mehadiei, Episcopia Vârşeţului. Conţinutul acestuia ne arata faptul că manuscrisul a fost redactat într-o proporţie de cel puţin 90% pentru uz propriu şi doar restul pentru cei care voiau eventual să-l controleze pe protopop.>>>>>>