N.D. Şirianu:,,Altceva despre Eftimie Murgu”

A sosit la redacţie un volumaş, cochet, format carte de buzunar, 109 pagini, autor cărturar GHEORGHE JURMA, subiectul „EFTIMIE MURGU”, Editura TIM(TIMP), Reşiţa, 2009.

Cărţulia înseamnă prioritar un omagiu Mastodontului din Ţara Almăjului, căpetenia revoluţionarilor de la 1848, dar ea mai înseamnă, fără doar şi poate, un omagiu înaintaşilor almăjeni, unii cu nume, majoritatea anonimi, care s-au gândit ca în 1929 să înalţe un imn, printr-un monument în Bozovici, metropola Văii Almăjului şi, deci, de la acel eveniment cultural în 2009 se scursese o sumă jubiliară de ani.

În cartea sa scriitorul şi editorul Jurma pune întrebări şi dă răspunsuri docte cititorului, după cum urmează:

– Cine a fost Eftimie Murgu?

– Viaţa şi activitatea lui Efitmie Murgu;

– Eftimie Murgu (un portret pentru eternitate);

– „Wiederlegung…” – istorie, limbă, folclor;

– Profesor de filozofie;

– Revoluţionarul;

– „Iubita mea se cheamă România”;

– Secretele lui Murgu;

– Eftimie Murgu în memoria istoriei;

– Momente închinate lui Eftimie Murgu;

– Revoluţia de la 1848 în Banat. Medalii dedicate lui Eftimie Murgu;

– Istoria şi tragicul senin;

– Banatul, în afara gloriei;

– Instituţiile care poartă numele lui Mugur;

– În satul lui Eftimie Murgu;

– Universitatea „Eftimie Murgu”;

– Eftimie Murgu pe internet;

– Portret final.

Cartea se încheie cu o densă bibliografie selectivă şi cu o bogată iconografie. Felicitări, Gheorghe Jurma!

Am lecturat dintr-o răsuflare cartea lui Gheorghe Jurma, făcând însemnări de rigoare pe marginea filelor, date inedite, date importante, date incerte cu privire la iubitele lui Eftimie Murgu.

Menţiunea de pe urmă mă provoacă să evoc chipul baronesei Antonia, o frumuseţe de femeie, tânără şi generoasă, care l-a cunoscut pe Murgu în podgoria de la Şiria, unde Antonia îşi purta rangul de baroneasă dar şi de nevastă cu cununie a baronului Bohuş. Astăzi, în Castelul Bohuş se află Complexul Muzeal Ioan Slavici, pe care, însoţindu-l pe Bădia Ghiţă Voştinaru, l-am vizitat în nenumărate rânduri cu lansări de carte, şezători şi simpozioane iniţiate de primăria, şcoala şi biserica din Şiria, graţie primarului de odinioară şi preotului poet Teodor Poneavă.

În memoria şirienilor se păstrează relaţia ce a existat între Murgu şi Antonia. Baronul Bohuş era lipsă la Castel, plecat adesea la Pesta sau la Viena, cu treburi, vizitele erau vizite, iar baroneasa, femeie mult mai tânără decât bărbatul ei, s-a îndrăgostit lulea de Murgu, care o cucerise, vrând-nevrând, cu barba sa patriarhală şi cu pletele-i voievodale, cu ştiinţa sa de carte, de om învăţat, cum puţini erau…

Eftimie Murgu închis la Arad, era zilnic vizitat la închisoare de tânăra şi frumoasa baroneasă, care se deplasa de la Şiria la Arad cu trăsura cu coveltir trasă de doi cai albi, împărăteşti; Antonia avea la ea un coş alb din nuiele şi în coş sub ştergar o găină friptă, o pită coaptă în ţăst şi o litruţă de vin sângeriu.

Dacă a existat sau nu o relaţie specială între Murgu şi Antonia nu se ştie, se pare că iubita lui Murgu a fost România, aşa cum bine zice reşiţeanul Jurma. Alţii zic, se pare că zic bine, că Murgu nu avea nativ înclinaţii spre sexul frumos, că ar fi fost pe inverselea… Şi asta după desenele făcute de el pe multe coli de maculator, în anii de detenţie, ispăşiţi în puşcăriile maghiare. O fi… N-o fi… Dumnezeu, cu mila Sa…

*   *

*

Anul acesta împlinesc, cu voia Celui de Sus, 45 de ani de activitate culturală în Banat. Dacă mă gândesc la „Bazarul de la Tufări”, publicat în „Drapelul roşu”, sau la însemnările publicate în „Flamura” reşiţeană despre practica în producţie ori despre munca voluntară a elevilor la stadionul din Valea Domanului aş depăşi cifra 50. Cu toate acestea, socot debutul meu în 1965, atunci când am luat iniţiativa fondării unui cenaclu literar pe lângă Casa de Cultură din oraşul Orşova, propunere făcută profesorului Pavel Ciobanu, proaspăt uns director al instituţiei amintite. Propunerea mea fusese luată în seamă şi aprobată de mahării culturali de la Regiune. Propusesem ca acest cenaclu literar să poarte numele ilustrului cărturar EFTIMIE MURGU. Şedinţa de deschidere fusese prezidată de scriitorul Mircea Şerbănescu (azi nonagenar) şi la ea participaseră între alţii: Pavel Ciobanu, Constantin Miliţescu, Ioan Mageriu, profesorul Nistor Dop, de la liceul de la Mehadia, însoţit de elevul său, Sabin Opreanu, viitorul poet, Nicolae Popa (pictor ), originar din Teregova, cadre didactice, funcţionari şi elevi seralişti, între care un tânăr talentat, pe nume Boşneag, muncitor.

Cenaclul a existat cât a existat Regiunea Banat, după reorganizarea administrativă, după înfiinţarea judeţelor, ne-am împrăştiat care încotro şi a încetat şi cenaclul „Eftimie Murgu”.

Se pare că a fost prima enclavă culturală românească în Banat, sigur la malul Dunării, dedicate memoriei lui Eftimie Murgu, ce merită înregistrată pe ecranul memoriei de către editorul cărăşean Gheorghe Jurma.

Mai adaug la aceste inserţii că în literatura română a existat un singur cărturar care a scris două cărţi despre Murgu şi anume profesorul Traian Topliceanu; una evocă revoluţia de la 1848, la un veac, şi a doua scrisă despre evenimentul de la 1929, de la Bozovici. Desigur, nu este obligatoriu să ştii totul…

N.D. Şirianu