Pavel Panduru:,,Prof. dr. Artur Silvestri şi premiile ARP”

Vestea nominalizării pentru primirea Premiului de Excelenţă al Patrimoniului Naţional pentru anul 2006 am primit-o în februarie 2006, veste ce mi-a făcut o mare surpriză şi o deosebită plăcere.

După o corespondenţă de 2 ani cu regretatul prof. dr. Artur Silvestri, prin care arătam despre mine că mă preocupă istoria ţării, în general, şi a Banatului, în mod special, viaţa culturală, etnografia, folclorul şi tradiţia românească la graniţa dintre imperii, fără a căuta glorii deşarte, am creat pilde demne de urmat pentru tineri, din faptele de arme ale strămoşilor noştri, care şi-au lăsat oasele pe câmpurile de bătaie ale Europei, aducându-şi din plin contribuţia la realizarea marelui vis ai românilor – România Mare.

Dorinţele mele de a căuta rădăcinile, izvoarele culturii la români, au coincis cu activitatea Asociaţiei Române de Patrimoniu imobiliar, istoric şi cultural, de sub auspiciile povăţuitorului nostru, dr. Artur Silvestri, de reîmprospătare a suflului spiritualităţii româneşti, al culturii noastre vechi, pentru a se păstra viu sentimentul de românism.

Pe lângă activitatea la catedră, am scris zeci de articole şi studii despre istoria locurilor, etnografie şi folclor, viaţa culturală a Banatului de Munte. De asemenea, am scris monografii ale unor localităţi şi personalităţi culturale, militare şi preoţi.

Ca urmare a acestei activităţi pe tărâm cultural, cred că dr. Artur Silvestri şi ARP m-au nominalizat şi mi-au acordat Premiul de Excelenţă pe anul 2006 “pentru studiile şi volumele de istorie locală şi ca o recunoaştere publică a stăruinţei admirabile ce aţi arătat, pentru a se şti şi a se dezvolta ceea ce românii înfăptuiră în istoria lor presărată de sacrificii”. (Dr. Artur Silvestri)

Ziua de 17 martie, când a avut loc ceremonia de decernare a premiilor, mi-a produs o puternică emoţie; a fost ca un vis frumos. Am văzut acolo o agora, un for academic cu oameni providenţiali care au contribuit şi contribuie la zidirea culturii româneşti, cu un grandios laborator de teme. Când credeam că poporul român şi înfăptuirile sale sunt în pericol, a apărut îndemnul şi povaţa savantului enciclopedist Artur Silvestri, cu rol mesianic, şi am simţit că Dumnezeu ne-a trimis un povăţuitor şi un reazăm pentru a nu ne simţi singuri şi fără leac la boala pierderii identităţii. Geniul Domniei Sale se revărsa benefic asupra tuturor celor prezenţi, electrizând şi luminând inimile cu darul de a rupe rădăcinile răului şi a schimba în bine pe cei din jur. Am simţit atunci şi acolo duhul atâtor spirite luminate care vine de dincolo de vremi, spirite ce luminează prezentul, asigurând un viitor pentru români şi românism.

Premiul ARP a fost un dar divin, o încununare a muncii de zeci de ani printre oameni şi pentru oameni. A devenit un izvor pururea viu al cuvântului care zideşte, o încurajare, un îndemn spre faptă, talisman şi prilej de apreciere şi mândrie. In el se găseşte alinare şi călăuză pentru liniştea sufletului în zbaterile vremurilor, atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi laureaţi pe care i-am cunoscut cu acel prilej.

Cărturarii premiaţi, adunaţi din toate colţurile lumii într-o “Românie tainică”, au contribuit şi contribuie la recuperarea adevăratelor valori naţionale şi au creat “Omul Mare” prin fapte, acţiuni, scrieri, ajutor pentru cei mulţi, dedicate binelui coletiv. Au fost şi sunt exemplu şi model de mare valoare morală pentru cei de azi şi pentru cei de mâine, fiind ieşiţi din înţelepciunea populară. In opera lor găsim esenţialitatea în simplitate ce exprimă sacrul. Ea ne este spre învăţătură, dar şi spre desfătare şi zidire, devenind altar al recunoştinţei în inimile contemporanilor şi urmaşilor. Operele exprimă duhul locurilor, subliniind rolul naturii şi al spaţiului românesc în definirea omului cu bună cuviinţă şi măsură, azi, când o parte din pseudo-cărturari nu găsesc decât cuvinte de ocară şi denigrare la adresa poporului.

}ntâlnirea cu Maestrul Artur Silvestri s-a făcut prin scris, fiind recomandat de către scriitorii N. D. Petniceanu, Ion Marin Almăjan şi Alexandru Nemoianu, însă întâlnirea directă a avut loc la ceremonia de premiere din 2006, când am întâlnit o personalitate ieşită din comun care mi-a schimbat cursul vieţii, dându-mi încredere şi speranţă.

Activitatea dr. Artur Silvestri de mare om de cultură şi om al faptei a fost şi va fi un izvor de lumină, inspiraţie şi speranţă pentru a merge înainte, sfinţind timpul vieţii noastre.

Cărturarul patriot şi savantul cu activitate enciclopedică a fost şi va fi un real sprijin pentru datina străbună, pentru credinţa noastră milenară, devenind personalitatea de fundament pe care poporul român o are în aceste vremuri de aprige contestaţii, sensibilizând conştiinţa naţională în a se păstra şi respecta tradiţiile de cultură şi simţire românească, esenţiale pentru istoria noastră. Alături de alţi oameni mari, şi-a pus viaţa în slujba Sfintei Tradiţii a culturii româneşti, dându-i nemurire. Trăia în propria lui lume. Rolul eminent ocupat în ultimele decenii în viaţa publică românească de Artur Silvestri, complexitatea fiinţei sale, enciclopedismul său, i-au atras preţuirea miilor de oameni adevăraţi. A fost una din acele prezenţe prin care spiritualitatea noastră şi-a dovedit vitalitatea, puterea de a învinge vicisitudinile vremurilor de azi, de a face ca valorile culturale şi umane să devină o permanenţă a vieţii noastre. Rolul pe care l-a avut Artur Silvestri pe acest tărâm a fost, de-a dreptul, ieşit din comun, ţinând seama de multitudinea prezenţei sale, preocupărilor sale, care nu a exclus nici o cale de comunicare, nici o categorie a publicului.

Dr. Artur Silvestri a fost un om de o mare delicateţe sufletească şi un spirit aristocrat, spirit practic şi histrionic. La el am întâlnit o risipă de iubire ce îl detaşa de ceilalţi. Iubea munţii româneşti, unde este sacralitatea neamului românesc – lamura.

El a scris despre “o lume dintr-o altă lume, dintr-o altă dată”. Poate, cea mai bună caracterizare este o mărturisire a sa: “Eu nu am pasiuni, am datorii morale. Scriu cu pasiune, dar aceasta fiindcă am o datorie faţă de cultura ce m-a îngăduit în cuprinsul ei” – pildă urmată de toţi cei care l-au cunoscut şi iubit.

Mulţumim lui Dumnezeu că a rânduit să intre în viaţa noastră prin opere şi fapte personalitatea dr. Artur Silvestri şi ARP, devenind un far călăuzitor, trezindu-ne la realitate şi asigurându-ne că nu suntem singuri în idei şi speranţe.

Cu trudă şi migală, prof. dr. Artur Silvestri a creat Asociaţia Română pentru Patrimoniu pentru binele colectiv al românilor, o instituţie care reprezintă, în mod incontestabil, cel mai puternic simbol unificator de suflete curate şi cinstite, doritoare de a se pune în slujba culturii adevărate, instituţie care şi-a propus să recupereze valorile ignorate de politicieni şi culturnicii oficiali, devenind un impresionant izvor de cunoştinţe şi detalii semnificative pentru spiritualitatea şi scrisul românesc. ARP a devenit creuzetul stării de efervescenţă create de Artur Silvestri, menit să menţină unitatea poporului român şi să afirme vechimea şi identitatea românească în acest spaţiu. Sub conducerea dr. Artur Silvestri, ARP a reîmprospătat suflul spiritualităţii româneşti şi a culturii noastre vechi pentru a se păstra viu sentimentul de românism şi de unitate naţională în spaţiul mioritic al Carpaţilor. Are darul de a trezi la realitate poporul român prin păstrarea şi cultivarea tradiţiei creştine. Opera dr. Artur Silvestri şi a ARP este o construcţie culturală cu o altitudine valorică de anvergură, de natură sacerdotală.

Mentorul şi creatorul ARP a înfiinţat un număr mare de reviste on-line care au devenit un izvor de cunoştinţe pentru toţi iubitorii de cultură. De asemenea, în cadrul ARP, a fost creat grupul Intermundus Media în care dr. Artur Silvestri, un mecena al scrisului, a publicat tinere talente prin surse proprii, cât şi numeroase alte cărţi ale membrilor ARP. Cu generozitate şi efort, dr. Artur Silvestri şi ARP au donat cărţi pentru biblioteci din ţară şi străinătate, generozitate de care s-au bucurat şi şcolile din “Ţara Almăjului” (Caraş-Severin).

Prin revistele ARP se cultivă tradiţia vie în cultură, tradiţia morală, creând un ideal de care oamenii aveau nevoie. Au devenit coloană de lumină şi cultură a neamului românesc creştin şi ortodox.

Asociaţia Română pentru Patrimoniu, pilon a identităţii noastre româneşti, a creat o stare de spirit, devenind un nucleu de rezistenţă format din oameni cinstiţi, cu credinţă în Dumnezeu şi speranţă spre normalitate, după modelul mentorului – prof. dr. Artur Silvestri.

Prof. Pavel Panduru

Loc. Prigor, nr.220 Jud. Caraş-Severin


%d blogeri au apreciat asta: