Alexandru Nemoianu:,,Arhiepiscopul Valerian D. Trifa; scriitor”

Realizările Arhiepiscopului Valerian D. Trifa au fost peste măsură de numeroase şi în cele mai diverse aspecte: conducător spiritual, administrator, editor. Cu toate acestea, una dintre cele mai remarcabile sfere ale activităţii sale, cea de scriitor, a fost într-un fel mai puţin scoasă în evidenţă.

În aceasta activitate, ca în toate celelalte, el a fost un om de acţiune. Preocupat nu atâta de mult în a afla “de ce”un lucru se întâmplă ci mai ales de a afla “cum”. Aceasta însemnând cum să afle cea mai potrivită cale de a împinge lucrurile înainte. În chip consecvent cu cele arătate, ca scriitor, el s-a arătat nu ca autor de volume scolastice ci ca autor de articole nu foarte lungi, directe şi fără echivoc.

În fapt el a fost un ziarist (scriind şi administrând jurnale) de la o vârstă fragedă, atâta de fragedă încât se poate spune că s-a născut ziarist. Dar această activitate şi-a atins zenitul în Statele Unite şi conţinutul scrierilor sale a adresat probleme privind comunitatea Românilor Americani. Din această cauză Arhiepiscopul Valerian va rămâne nu numai ca un eminent scriitor de limba română al comunităţii Românilor Americani dar şi ca unul care a avut o influenţă majoră asupra comunităţii scriind în limba română. În covârşitoare majoritate scrierile sale au fost publicate în “Solia”, oficialul Episcopiei Române Ortodoxe din America. Pasiunea şi dedicaţia pentru această activitate au fost egalate probabil doar de smerenia cu care a fost făcută. Puţin sunt cei care au ştiut sau ştiu că pentru mulţi ani Arhiepiscopul Valerian a fost autorul majorităţii articolelor publicate în “Solia” că el a fost editor, administrator, corector. În fapt singurele articole pe care le semna erau “Scrisorile Pastorale”.

După conţinut, articolele sale pot fi împărţite în: teologice, pastorale, educaţionale.

În articolele teologice Arhiepiscopul Valerian a fost un înfocat apărător şi promotor al credinţei Ortodoxe. El a adresat probleme teologice disputate şi cu succes a apărat credinţa Ortodoxă şi dogmele ei. Pentru aceasta el a folosit o vastă informaţie şi scrierile Sfinţilor Părinţi. A făcut-o într-un chip delicat. Nicicând nu a căutat să etaleze erudiţia lui dar întotdeauna a căutat să promoveze interesul Bisericii şi al cetitorilor lui.

În demonstraţiile făcute el a fost convingător, calm şi întotdeauna uman. Nicicând nu a diminuat calitatea informaţiei dar mereu a fost conştient că cei cu mai puţină educaţie sunt încă în mai mare lipsă şi îndreptăţire la înţelegere. A fost un neobosit şi entuziast promotor al credinţei Ortodoxe. Cu pasiune a prezentat istoria, evoluţia şi frumuseţea ei. Articolele pastorale au fost foarte numeroase. În asemenea articole însemnătatea sărbătorilor şi evenimentelor a fost explicată. Aceste articole, de asemenea, au explicat nevoile spirituale imediate ale comunităţii Ortodoxe româno-americane. Aceste articole mereu au adresat şi au dat răspuns unor întrebări mereu în sufletele credincioşilor: ce este postul şi de ce să postim; de ce să fii cinstit, loial şi statornic, de ce să ne rugam.

Aceste articole au adresat, de asemenea, probleme de administrare bisericească imediată: ridicarea de noi biserici, şcolile duminicale, taberele de educaţie religioasă de la “Vatra”. În aceste articole Arhiepiscopul a fost mereu direct, gata cu soluţii practice şi cu exemple din viaţă.

În ceea ce poate fi grupat în categoria articole “educaţionale”, Arhiepiscopul Valerian a dat măsura deplină a principalei sale funcţii, aceea de Episcop care arată şi “drept învaţă” adevărul. De fapt este destul de greu să enumeri aceste articole, căci toate articolele lui au conţinut o cantitate de îndemn educaţional. Aceste articole s-au adresat tuturor credincioşilor lui: bărbaţi şi femei, bătrâni, adulţi şi tineri.

Pe cei bătrâni i-a liniştit şi îndrumat spre valori duhovniceşti. Pe cei adulţi i-a îndemnat să îşi folosească toate talentele şi toată energia spre a-şi îmbogăţi viaţa lor şi pe cea a comunităţi cu fapte bune. În toate aceste articole Arhiepiscopul s-a ferit să folosească un ton solemn, sentenţios sau grav, care atâta de uşor, poate plictisi de moarte. El a folosit mai vârtos un ton direct, prietenos, personal şi care adesea era presărat cu glume înţelepte, căci el credea în ceea ce Latinii numeau “ridendo castgat mores” (râzând să îndrepţi obiceiurile). Pentru cei tineri, el s-a preocupat cu pasiune.

Este bine ştiut că mereu Arhiepiscopul a avut o relaţie specială cu cei tineri. Se bucură să îi vadă la “Vatra” şi ţelul său a fost să îi vadă implicaţi şi dăruiţi vieţii Episcopiei.

El a insistat ca tinerii să fie bine educaţi ca astfel să fie garanţia viitorului. El a crezut cu tărie că fără tineri nu exista viitor pentru comunitatea Românilor Americani. El îi iubea pe tineri atâta de mult încât îi accepta aşa cum erau şi îi îngăduia în inima lui cu toate limitele lor. În această privinţă o adăugare este de folos.

De multe ori s-a spus că Arhiepiscopul a fost un om cu o viziune trecând de vremea lui şi în această privinţă modul în care i-a privit pe tineri confirmă.

A fost el cel care, fiind scriitor de limba română, a înţeles că viitorul tinerei generaţii şi de fapt al comunităţii Româno Americane va fi în limba engleză. Este greu de spus dacă a fost fericit cu acest fapt dar el a înţeles că acesta era un proces obiectiv dincolo de preferinţe personale. A fost el cel care a înţeles că acest proces este inevitabil şi că el nu poate fi ignorat fără consecinţe distrugătoare. Ca atare a fost el cel care a încurajat şi promovat aceasta tranziţie. Cu aceasta el a arătat că motivele şi interesele poporului său stăteau deasupra sentimentelor intime şi aceasta este diferenţa dintre omul obişnuit şi cel excepţional. El a promovat folosirea limbii engleze şi el a ştiut că foarte curând aceasta va fi limba comunităţii noastre dar, în acelaşi timp, el a făcut tot ce era cu putinţă să promoveze interesul în tradiţiile româneşti şi pentru a păstra moştenirea şi caracterul Roman American al comunităţii.

Am menţionat că stilul său era foarte direct, pitoresc şi mereu gata cu o soluţie practică. Articolele erau scrise în română şi de aceea el a fost mai ales un scriitor de limba română. Româna folosită de el era limba română a gazetelor ardeleneşti de la finele veacului al XIX-lea. Această limbă a fost cultivată de gazete faimoase care au promovat interesele românilor. Era o limbă limpede care era deopotrivă accesibilă intelectualilor şi celor mai putini educaţi. Această foarte frumoasă limbă a fost folosită şi încă mai este folosită în presa româno-americană într-o superbă dovadă de continuitate Româno-Americană. În opinia mea Arhiepiscopul Valerian va rămâne “maestrul” acestei limbi. Este important să reamintim activitatea de scriitor a Arhiepiscopului Valerian căci aceasta dă încă mai mare semnificaţie făgăduinţei făcute la 4 Iulie, 1952 de tânărul Viorel D. Trifa abia ales Episcop “Va dau tot ceea ce

Dumnezeu mi-a dat mie”. Cu toata siguranţa el a împlinit această făgăduinţă.

dr. Alexandru Nemoianu


%d blogeri au apreciat asta: