~Preoteasa Ioana

Însoţindu-l pe tânărul coleg Costel Vlaicu, redactorul-şef adjunct al gazetei „Vestea”, am ajuns în scop de documentare în casa parohială din Globu-Rău, prilej cu care părin­tele Vasile, parohul din acest sat de munte, ne-a prezentat familia sa: preoteasa Ioana şi pruncii Andrei şi Anamaria, trei, respectiv un an şi ceva, micuţa se trage încă de-abu-şălea. Am cunoscut-o pe preoteasa Ioana şi pe cei doi îngeri. Am stat preţ de-o cafea îmbunătăţită, timp în care colegul Vlaicu se căznea să pună în mişcare internetul şi faxul, cu care preotul Vasile şi preoteasa Ioana lucrează, dar aveau mici defecţiuni.

În vremea aceasta sufrageria, o săliţă într-o casă grănicerească de pe timpul Mariei Terezia, se umpluse de copilamă: fete şi băieţi de şcoală – Cercul de pictură – de care vor­bisem într-un număr anterior al „Vestei”, aşadar ora de desen, în Casa parohială, cerc iniţiat de preoteasa Ioana, în chip de volun­tariat. Forfotă, glas de celulare şi Anamaria abuşălea, atmosferă ten­sionată, iritantă pentru un preot care are nevoie şi de oleacă de linişte, odihnă etc. Oare de ce nu se ţin orele de pictură la şcoală?! Care este contribuţia şcolii, a cadrelor didactice de aici, de la Globu-Rău pentru frumosul artistic?! Am înţeles de la un sătean, de la creştinul R., că, dimpotrivă, şcoala caută s-o încurce pe doamna preoteasă, copi­ii vin la Casa parohială în taină şi tot aşa la biserică!!! Ce au de spus fac­torii superiori din învăţământ?! Îl rog pe domnul profesor M. Feneşan, directorul Liceului „Nicolae Stoica de Haţeg” să intervină pentru a reaşeza lucrurile în matca lor firească.

Vă mărturisesc o situaţia similară: colega mea, poeta şi pictoriţa Mariana Sperlea din comuna Dumbră-viţa (Timiş) a propus înfiinţarea unui cerc de pictură la Şcoala din această localitate, directorul, un ungur cu inimă de român, a aprobat şi colega mea a fost prinsă legal în planul de şcolarizare – ore de desen – şi cercul de pictură funcţionează de câţiva ani cu expoziţii de pictură în şcoală şi în judeţ. Şcoala, profesorii şi părinţii sunt mulţumiţi. De ce nu ar fi mulţu­miţi şi cei de la Globu Rău?! De ce rămâne în anonimat strădania unui om minunat ca preoteasa Ioana?!

În duminica din 2 decembrie 2007,în Casa parohială, la cercul de pictură, au fost copiii:

1. Belcotă Alexandru, clasa a III-a

2. Ghinescu Crăciunica, clasa a II-a

3. Borza Ana, clasa a II-a

4. Boată Nicoleta, clasa a V-a

5. Marincot Gabriela, clasa a VI-a

6. Tătucu Mihaela, clasa a VI-a

7. Tătucu Cătălina, clasa a I

8. Greu Patricia, clasa a IV-a

9. Greu Marius, clasa a I

10. Vişescu Ionela , clasa a III-a

11. Butuşină Simona, clasa a IV-a

12. Dumbravă Dănuţ, clasa a VI-a

13. Vrancuţa Giorgiana, clasa a III-a

14. Vrancuţa Petre, clasa a VIII-a

15. Firan Ionuţ, clasa a V-a

16. Firan Adi, preşcolar

17. Marincat Cristi, preşcolar

Menţiuni: am înţeles că în Globu-Rău funcţionează şcoală cu clasele I – IV, denotă că participă şi copii din sat, care sunt elevi la alte şcoli. Era zi de duminică, zi creştină, de rugăci­une, ne rugăm şi noi, cei din redac­ţie, pentru binele copiilor din Globu-Rău şi pentru binele familiei preote­sei Ioana, suflet divin, talentat şi iu­bitoare de copiii dumneavoastră. (NDP)