EDITORIAL-Iancu Panduru:,,Prietenia”

„Prietenia este unul dintre cele mai minunate lucruri de pe faţa pământului”.

Ion Marin Almăjan,

scriitor

În context cu cele spuse de scriitorul Almăjan, aşa adăuga că prietenia este un sentiment nobil, ce înnobilează fiinţa umană întru sublim, altruism şi iubire de neam românesc şi nu numai românesc; prietenie şi iubire de neam a însemnat şi invitaţia primită de la Vasile Barbu, preşedintele Societăţii literar-artistice „Tibiscus” din Uzdin (Voivodina-Serbia) de-a participa la Simpozionul „Personalităţi bănăţene şi faptele lor”, care a avut loc în satul său, la data de 19 aprilie 2008.

Am fost primiţi noi, un grup de cărturari din Mehadia, de către Vasile Barbu şi confraţii săi, intelectuali şi ţărani, cu braţele deschise, cu seninătate în ochi şi soare în inimă, cu o adevărată prietenie, dezinteresată, aşa cum sunt primiţi fraţii când se revăd după o călătorie în alte tărâmuri. La Uzdin ne-am simţit ca acasă, poate chiar mai mult şi aceasta datorită modului omenesc cum am fost întâmpinaţi, înconjuraţi, trataţi.

Seara, prin grija lui Vasile Barbu, am fost găzduiţi, eu şi NDP, la familia Viorica şi Trifu Soşdeanu, români cu inima în palmă şi cu zâmbetul pe buze, am simţit că sunt omenoşi, prietenoşi şi adevăraţi români, aş zice dornici şi iubitori de neam românesc. A doua zi, la plecare ne-am despărţit cum ne-am fi despărţit de părinţii noştri! Şi aceasta datorită sentimentelor lor curate, părinteşti, sentimente nobile de prietenie sacră. Aşa, ca mine şi NDP, au trăit aceleaşi sentimente>>>>Iancu Panduru>>>>

Alexandru Jebeleanu:,,Umbre de scriitori pe prispa Mehadiei”

Paşi… paşi… Răsună pe potecile pădurilor, pe Valea Cernei, pe uliţele Mehadiei. Ascult prin timp paşii lui Nicolae Stoica de Haţeg, primul cronicar al Banatului, paşii istoricului italian Francesco Grisellini cu admiraţie pentru acest neam, înrudit cu cetăţenii Romei, paşii lui Vasile Alecsandri, care descoperise un izvor pentru “Fântâna Blanduziei”, paşii lui Nicolae Iorga…

Într-o vară m-am întâlnit pe malul Cernei, cu Mihail Sadoveanu, care îndrăgise, aceste locuri si oamenii lor. Într-un interviu, la întrebarea dacă vede asemănări între Banat şi Moldova, a răspuns:

– Da, adânci asemănări. Am scris, mai demult, un articol în “Viaţa Românească” în care arătam cuvinte şi datini comune…

Mai este apoi delicateţia şi poeticul care în Moldova a tâşnit în literatură, iar la dumneavoastră s-a cristalizat în neîntrecutele creaţii muzicale.

Din Mehadia a plecat şi criticul de artă, ziaristul şi profesorul Grigore Ion, consecventul prieten al lui Camil Petrescu, primul redactor al revistei “Banatul”, care îl avusese colaborator şi pe Lucian Blaga.

Vuitoare Cerna, de la poetul anonim, rare a cântat pe Iovan Iorgovan întruchipat în celebre sculpturi de cărăşeanul Romul Ladea, câţi cântăreţi ai mai avut? Îmi amintesc de Ion Minulescu, cu nelipsitul lui fular şi cu gesturi teatrale. Ţi-a recitat aci, pe mal, versuri patetice, regăsindu-şi lângă Cerna, pacea sufletească, atunci când războiul>>>>Alexandru Jebeleanu>>>>

,,Dimitrie Grama – fratele nostru din Danemarca!”

La Herculane – un regal de poezie

S-a întâmplat pe 15 mai a.c., după amiază, în Salonul Lux al primăriei din umbra Muntelui Domoglet şi în ocrotirea primarului ing. Ion Oprescu, mulţumim şi Muntelui, mulţumim şi Primarului amfitrion, unul de excepţie, înfrăţit cu frumosul autentic.

Dimitrie Grama, băştinaş din Reşiţa de Foc, de odinioară, nu cea de Fum de astăzi, cu rădăcina maternă în ancestrala Ilidie a doctorului Ion Ţeicu, a voit şi i s-a dat satisfacţie să-şi lanseze ultimele sale apariţii editoriale la Herculane şi la Timişoara: „Culoarea vântului” (carte antologică de poezii) şi „Magul” (carte de proză).

Dimitrie Grama s-a prezentat la sărbătoarea sa însoţit de un domn, anume Stefan, ungur din Germania, un tip formidabil, inginer, trăitor în Germania, originar din Cluj, odinioară campion al României la suliţă, cum campion al României fusese şi Dimitrie Grama la 110 metri garduri, pe vremea studiilor universitare clujene.

Prezentarea scriitorului Dimitrie Grama a fost făcută de NDP, organizatorul manifestării, în faţa unei impresionante asistenţe, ce nu mai avusese loc în salon, prezenţi fuseseră: dr. Dana Bălănescu şi soţul domniei sale, cândva subprefect de Caraş, dr. Viorel Roman, profesor universitar la Bremen, în Germania, Florian Copcea, scriitor, ziarist la Rompres, magistrat (scriitor) Mihail Rădulescu>>>>

Nicolae Danciu Petniceanu:,,Preotul Ioan Chendi – un nume necunoscut în Banat!”

(Comunicare ţinută de N.D.P. la Simpozionul Internaţional de la Şopotul Vechi din 24 mai 2008)

În delegaţia celor trei sute de intelectuali români (preoţi, dascăli, avocaţi etc.), care au prezentat „Memorandul” împăratului de la Viena, în 1892, prin care românii ardeleni şi bănăţeni cereau drepturi egale cu ungurii, saşii şi secuii, se aflase şi preotul Ioan Chendi, protopopul Tractului Mediaş.

Plicul cu doleanţele românilor nu fusese măcar deschis, el va fi găsit intact, în Cancelaria din Budapesta, în iarna lui 1919, de către armata română. Desigur, faţă de indolenţa împăratului şi a Cancelariei de la Budapesta, „Memorandul” fusese publicat în presa vremii, fapt pentru care liderii românilor fuseseră acuzaţi de „agitaţie” contra imperiului şi a Regatului maghiar” şi în consecinţă judecaţi şi condamnaţi în aprilie-mai 1895. Au fost condamnaţi la ani de temniţă un număr de 14 lideri, redau câteva nume cunoscute: dr. Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, dr. Vasile Lucaciu, Danilă Pop, Popovici Barcianu, dr. Teodor Mihaly, Aurel Suciu, Petre Barbu.

Condamnarea cea mai aspră o primise dr. Vasile Lucaciu, membru în Comitetul de iniţiativă, condamnat la cinci ani temniţă grea, la Vaţ, închisoarea maghiară pe malul stâng al Dunării. În contrast, cea mai mică pedeapsă o primise dr. Petru Barbu, profesor la Institutul Teologic-Pedagogic>>>>Nicolae Danciu Petniceanu>>>>