INTERVIU:,,Ce aţi făcut, domnule Petniceanu, în ultimii şapte ani?…”

– Chiar, ce aţi făcut, în plan cultural, venind la Mehadia?

– Domnule Vlaicu, la această întrebare onestă îmi stăruie pe retină câteva acţiuni culturale de anvergură, la care am participat, ori am fost antrenat să le comit de câţiva catalizatori spirituali, pomenind câteva ilustre nume: primar Iancu Panduru, profesorii Pavel Panduru (Prigor), Gheorghe Rancu (Şopotul Vechi), director Vornica (Reşiţa), Ana Grivei, Anton Tătucu (Iablaniţa), Mihai Feneşan (Mehadia) şi, nu în cele din urmă, VASILE BARBU (Uzdin – Banatul istoric).

– Domnule Petniceanu, pe cititori îi interesează ce acte culturale aţi săvârşit dumneavoastră, personal, nu ne putem întinde, spaţiul tipografic, din păcate este limitat… Simpozioanele, câte au fost?

– Le înşirui: „Întâlnire cu fiii satului”, Simpozionul „Cetăţii” (două ediţii: I-a: Mehadia, Ediţia a II-a: Plugova), Simpozionul „Datini, obiceiuri şi tradiţii”, Simpozionul „Un veac de istorie, religie şi tradiţie, la Mehadia”, Simpozionul “Ion Florian Panduru”. Cam atât…

– Plăcile comemorative?

– Sunt mai multe!… Plăci in memoriam: pr. Coriolan Buracu, prof. Grigore Ion, scriitor Ion Florian Panduru, scriitor Nicolae Mărgeanu, înv. Ioan Băcilă, apoi plăcile montate, dezvelite şi sfinţite în satul Petnic, locul meu de obârşie: prof. Nicolae Domăşneanu, prof. Matei Armaş, înv. Costi Giurginca, preot Ioan Chendi… N-am reuşit să-i montez o placă regretatului cărturar prof. Nistor Dop…

– Întâlniri literare şi lansări de carte?

– Întâlniri literare cu scriitorii: col. Liviu Groza, magistraţii Mihail Rădulescu şi C-tin Andronache, dr. Dimitrie Grama şi prof. dr. Alexandru Nemoianu, apoi două întâlniri literare cu lansări de carte la Liceul “Nicolae Stoica de Haţeg” din Mehadia.

– Ce cărţi aţi scris în aceşti şapte ani, domnule Petniceanu?

– La Mehadia am definitivat cărţile începute la Timişoara: „Pripon pentru calul meu”, antologie de proză scurtă, şi scenariul cinematografic „Mantu”, dedicat haiducului cu acelaşi nume, din Banat. La Mehadia am finisat şi romanul vieţii mele: „Bigamul” (două ediţii), al cărui personaj prototip a fost bunicul meu, Mihail Oprea, care a stat sub obroc 21 de ani în Siberia, Gubernia Omsk. Am reuşit să scriu acest roman frescă, după o călătorie în Siberia, la finele lunii august 2000. La Mehadia, în aceşti şapte ani am scris următoarele cărţi: „Vrăjitorul din Almăj” şi „Rapsodul din Ţara Almăjului”, două cărţi de folclor, prima la cererea profesorului Pavel Panduru, catalizator cultural în zonă de neegalat, şi a doua la cererea prof. univ. dr. Dumitru Popovici, directorul Finanţelor din Timiş, cu sorgintea în Rudăria lui Eftimie Murgu, dar şi a tatălui său, regretatul Dumitru Popovici-Iena, un ţăran luminat, greu de egalat în Banat… Tot la Mehadia am scris, în urma unui studiu de cercetare de şapte ani, cartea de cultură „Lumina de la Vărădia”, închinată savantului Paul Iorgovici, ucis pentru limbă românească, la Vîrşeţ, în martie 1808. Cartea a cunoscut două ediţii: ediţia I-a, ucisă de Nicolae Sârbu, directorul de la biblioteca reşiţeană, întârziind ostentativ comemorarea celor două veacuri de la moartea cărturarului Paul Iorgovici, şi ediţia a II-a, revăzută, prin eliminarea ingerinţelor agramate sârbiene. A mai existat şi un ziarist ceauşist timişorean cu pretenţii de „plagiatură”, după un text al său invizibil, abandonat de el la Editura „Facla” din Timişoara, nepublicat de Ion Marin Almăjan, care era director în această instituţie. Pur şi simplu cartea mea este de-o reală valoare, ea a provocat invidie în rândul unor pseudocărturari, scriitori „fără carte”, la propriu şi figurat… În rândul reuşitelor editoriale aş pune şi cartea „Mehadia – vatră istorică milenară”, colectiv de autori, coordonat de mine, carte primită excelent de critica de specialitate, solicitată de-o studentă de la Oxford, din Anglia, prin intermediul Internetului. Cartea aceasta trebuie să stea pe raftul de sus al bibliotecii unui cărturar, ea a apărut graţie primarului Iancu Panduru, care a sponsorizat-o. Ideea elaborării, cu prilejul Simpozionului „Fiii satului”, Mehadia, 2007 îmi aparţine în exclusivitate.

– Ce aveţi pregătit pentru tipar?

– Două manuscrise, care vor face carieră culturală: Monografia revistei „Eminescu” şi „Ortodoxism, istorie şi cultură, tradiţie în Banatul Montan, vor apare în acest an, prima carte cu voia doamnei director Nina Ceranu, de la Editura Eubeea, din Timişoara (oaspetele nostru de onoare la Mehadia, la Simpozionul „Ion Florian Panduru”) şi a doua, dacă primarul Iancu Panduru are posibilitatea să deschidă punga în acest an de criză bestială financiară şi nu numai financiară…

– Apropo de „Eminescu”, interesează publicistica dumneavoastră?

– În cei şapte ani am editat la Mehadia revista de cultură „Eminescu”, ultimul număr în ianuarie 2008, iar din decembrie 2006, la propunerea primarului Iancu Panduru, am fondat şi edităm gazeta sătească „Vestea”, iubită de unii, hulită de câteva răutăţi handicapate spiritual, inclusiv de pseudoprofesorul Nicolae Sârbu, din Reşiţa, care ne socoate o modestă „foaie” şi nimic mai mult şi nu ţine seama, pentru că nu citeşte individul, de părerile docte ale unor savanţi: părintele mitropolit Nicolae Corneanu, preot dr. Theodor Damian, din America, dr. Al. Nemoianu, savantul Costin Feneşan, dr. Artur Silvestri, dr. Dimitrie Grama, nepotul cărturarului Ion Ţeicu din Oraviţa şi alţii…

– O ultimă întrebare: ce aveţi pe masa de lucru?

– Un volum de proză scurtă pentru copii, intitulat „Un căţelandru muşcând dintr-un nor”, volum din care am publicat două schiţe în „Vestea”.

– I-aţi dat un titlu a la Maiakovski, sunteţi filorus?

– Unul care a fost crescut de-o bunică, Ecaterina Burman Opreanu din Siberia, Kovalciovska, nu poate fi decât filorus. Iar remarca dumitale cu Maiakovsky este reală, marele poet rus a scris un poem de largă respiraţie epică: „Un nor cu un pantalon”. Asta-i!

– Sentimentele rămân sentimente… Un sentiment este şi al meu dorindu-vă, domnule Petniceanu, un sincer „La mulţi ani, cu sănătate pentru binele culturii din această vatră umană minunată: Banatul montan.

– Mulţumesc…

A consemnat: Costel Vlaicu,

ziarist , membru Uniunea Ziariştilor Profesionişti.