Nicolae Danciu Petniceanu:,,Preotul Ioan Chendi – un nume necunoscut în Banat!”

Comunicare ţinută de N.D.P. la Simpozionul Internaţional din Şopotul Vechi (Caraş-Severin) din 24 mai 2008

În delegaţia celor trei sute de intelectuali români (preoţi, dascăli, avocaţi etc.), care au prezentat „Memorandul” împăratului de la Viena, în 1892, prin care românii ardeleni şi bănăţeni cereau drepturi egale cu ungurii, saşii şi secuii, se aflase şi preotul Ioan Chendi, protopopul Tractului Mediaş.
Plicul cu doleanţele românilor nu fusese măcar deschis, el va fi găsit intact, în Cancelaria din Budapesta, în iarna lui 1919, de către armata română. Desigur, faţă de indolenţa împăratului şi a Cancelariei de la Budapesta, „Memorandul” fusese publicat în presa vremii, fapt pentru care liderii românilor fuseseră acuzaţi de „agitaţie” contra imperiului şi a Regatului maghiar” şi în consecinţă judecaţi şi condamnaţi în aprilie-mai 1895. Au fost condamnaţi la ani de temniţă un număr de 14 lideri, redau câteva nume cunoscute: dr. Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, dr. Vasile Lucaciu, Danilă Pop, Popovici Barcianu, dr. Teodor Mihaly, Aurel Suciu, Petre Barbu.
Condamnarea cea mai aspră o primise dr. Vasile Lucaciu, membru în Comitetul de iniţiativă, condamnat la cinci ani temniţă grea, la Vaţ, închisoarea maghiară pe malul stâng al Dunării. În contrast, cea mai mică pedeapsă o primise dr. Petru Barbu, profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeş, primise două luni închisoare, el avea 21 ani, unicul bănăţean, lider în această acţiune, din partea Banatului istoric.
Celelalte persoane din delegaţie, semnatari ai Memorandului, fuseseră amendaţi sau dizlocaţi şi trimişi în surghiun. Între aceştia din urmă fusese şi preotul Ioan Chendi, protopopul Tractului Mediaş. Din Mediaş fusese adus, spun documentele vremii şi martorii oculari, între baionete ungureşti la Petnic, ca simplu paroh.
Despre Ioan Chendi am smuls din negura vremii următoarele date:
Dintr-un înscris oficial aflat în parohia Petnic, preotul Ioan Chendi notează:
„…Mama mea a fost nepoată de soră a Episcopului Moga din Ardeal, care a şi măritat-o pe mama mea după tatăl meu, Dionisie Chendi, paroh şi protopop în Sas-Saroş, pe Tîrnave, unde au fost ca preoţi şi protopopi moşii şi strămoşii mei, unde se află un frate de-al meu ca paroh, înconjurat de cinci copii, dintre care unul e preot, al doilea căpitan în armată şi trei preotese.
Fraţii tatălui meu au fost: Ioan Chendi, preot celibatar, secretarul Mitropolitului Andrei Şaguna, aspirant ca episcop, dar moartea l-a luat; al doilea frate al tatălui meu a fost Gheorghe Chendi, maior de cavalerie, care în Revoluţia de la 1848 a fost împuşcat şi tăiat în bucăţi de către honvezii ungureşti; Ilarie Chendi, renumitul scriitor şi critic literar, a fost nepotul meu de frate. Am avut şi două surori: Ana, măritată după judele regesc Demetri Peţa, iar a doua, Sofia, măritată după judele regesc Zaharie Puşcarium. Am scris spre ştire şi luare la cunoştinţă de cei interesaţi”. Semnat: Ioan Chendi, martie 1896.
În continuare, reproduc din acelaşi „registru” cele consemnate de către învăţătorul Constantin Giurginca, secretar parohial: „Ioan Chendi ca păstor sufletesc a fost foarte mult iubit de poporul său pe care l-a păstorit cu vrednicie, din 2 martie 1896 şi până în 29 iunie 1924, când a decedat la Lugoj, unde a fost înhumat.”
Există şi un testament lăsat de preotul Ioan Chendi, prin notarul public Ştefan Pascu din Orşova, averea sa de 56.800 lei a fost lăsată: bisericii, rudelor sale (nepoţi) şi nevoiaşilor din Petnic (Caraş-Severin).
Figura preotului Ioan Chendi şi-a găsit locul în romanul „Bigamul” de NDP, apoi, în această vară, pe 29 iunie 2008, vom monta şi dezveli o placă in memoriam Ioan Chendi, pe faţada Casei parohiale din Petnic, casă ctitorită de el, în 1912. În centrul satului Petnic, în faţa bisericii, există un monument închinat Unirii, ridicat de preotul Ioan Chendi.
Asemenea preotului Ioan Chendi există o sumedenie de preoţi şi dascăli de ţară care au fost adevărate candele pe cărările iluminării românilor în dezrobirea lor de sub obrocul unguresc. Să îndepărtăm colbul aşezat de patina timpului peste filele de istorie ale poporului român. Este o datorie pro memoria.
prof. Nicolae Danciu Petniceanu