Gheorghe Mirulescu : ,, 90 de ani de la Unirea Cea Mare”

Bãnãţenii din culoarul Timiş – Cerna au avut şansa sã vieţuiascã într-un ţinut cãlcat necontenit de toţi cei care aveau interese politicomilitare în zonã, astfel cã nu s-au numãrat printre acei fericiţi despre care aminteşte rar istoria. Zona a fost vreme îndelungatã disputatã de marile puteri europene fiind una dintre cele mai lesnicioase cãi de comunicaţie din sud-estul Europei spre centrul acesteia.
În cele ce urmeazã mi-am propus sã amintesc despre unul dintre puţinele evenimente fericite din viaţa locuitorilor acestor meleaguri şi anume Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, act istoric de la înfãptuirea cãruia se împlinesc anul acesta 90 de ani. Cercetând documentele vremii, am descoperit cu satisfacţie cã şi românii din Banatul de sud au contribuit direct la înfãptuirea dezideratelor unirii, constituinduse în organizaţii care au pus de îndatã în aplicare cele stabilite la Adunarea Naţionalã de la Alba Iulia. Astfel, Consiliul Naţional Român al districtului Mehadia, ales dintre delegaţii a 20 de comune din zonã, emite la 6 decembrie 1918 urmãtoarea:

Circularã De la prezidiul Consiliului Naţional Român al districtului Mehadia E.Nr. 16/1918 6 XII 1918

1. În 1 XII s.n. în Adunarea Naţionalã de la Alba Iulia prin glasul celor o sutã de mii de români s-a hotãrât alipirea la România pentru vecie a Ardealului, Banatului şi a teritoriului românesc din ţara ungureascã. Acest fapt istoric sã se facã cunoscut în astfel de mãsurã ca fiecare român sã ştie, şi astfel sã se şi ştie feri atât de momeli cât şi de amininţãri fãrã nici o valoare. Zâmbet sã ne fie rãspunsul.

2. Sã se stãruie cu toatã puterea pentru susţinerea liniştei şi a ordinei depline, apãrarea averii şi a vieţii tuturor, chiar şi a strãinilor care pânã acum ne-au fãcut chiar rãu. Sã ne ferim de ideile distrugãtoare ale bolşevicilor. Trebuiesc apãrate averile comune, ca izlazuri, pãduri etc. care toate loalaltã formeazã averea naţionalã. Ne-au supt destul strãinii, sã nu fim noi sinucigaşi. Conducãtorii noştri lucreazã din greu ca sã asigure un trai mai uşor şi fericit ţãranilor noştri care au purtat tot greul.

3. Din Budapesta se trimit pamflete şi bani ca românii sã nu se alãture la România cãci acolo stãpânesc boierii şi alte multe vorbe neadevarate. Sã se ştie cã azi România este numai a ţãranilor, iar Domnitorul Ferdinand e numit de „rege al ţãranilor “, împãrţind toate moşiile sale ţãranilor. Feriţi poporul ca sã nu fie ispitit cu momeli false. Prea ne-au înşelat pânã acum strãinii. Azi nu le mai credem!

4. Faţã de armata sârbã sã se poarte cinstit. Trebuiesc evitate orice conflicte.

5. În curând vom avea fericirea sã putem saluta armata fraţilor noştri care vor sosi cu aliaţii. Pregãtiţi-vã de o primire demnã.

6. Toate ordinele sã fie executate pe deplin şi sã se facã raport.

7. Orice eveniment mai important sã se comunice preşedintelui. “Trãiascã unirea tuturor românilor din toate ţinuturile !”

,, Cine a-ndrãgit strãinii

Mânca-i-ar inima câinii

Mânca-i-ar casa pustia

şi neamul nemernicia “

(M. Eminescu).

Coriolan Buracu Preşedintele C.N.R. al D. Mehadia

(B.A.R., Secţia Manuscrise, Arhiva Valeriu Branişte, dosar VI, act. 30.)

*

Dupã 90 de ani, conţinutul circularei este surprinzãtor de actual prin problematica şi modalitãţile gãsite în rezolvarea acestor probleme. „Sã se stãruie… apãrarea averii şi a vieţii tuturor, chiar şi a strãinilor care pânã acum ne-au fãcut chiar rãu”, afirmã semnatarii, care au înţeles cã şi vecinul de altã etnie a fost o rotiţã în angrenajul sistemului, altfel nu s-ar explica buna convieţuire a locuitorilor diferitelor naţii la Mehadia dupã unire, convieţuire ce a contribuit la prosperitatea comunei între cele douã rãzboaie mondiale.

„Sã ne ferim de ideile distrugãtoare ale bolşevicilor” este o altã afirmaţie surprinzãtoare deoarece de la ascensiunea comunismului în Rusia trecuse doar un an. Surprinzãtoare şi ca previziune.

„Trebuiesc apãrate averile comune, ca izlazuri, poduri etc. care toate loalaltã formeazã averea naţionalã. Ne-au supt destul strãinii, sã nu fim noi sinuciga şi”. Şi le-au apãrat bine. Mult mai bine decât noi. Şi n-au fost „sinucigaşi”.

La toate acestea şi la altele câte le-au mai fãcut, pot sã afirme: „Zâmbet sã ne fie rãspunsul”. Deie Domnul ca într-o zi sã putem şi noi zâmbi.