Prof.univ.dr.Iulian Negrilă:,,Mihai Eminescu – contemporanul nostru

Vă mulţumim pentru invitaţia de a participa la această manifestare prestigioasă dedicată celor doi mari poeţi: Eminescu şi Petofi – de la a căror trecere în lumea umbrelor danteşti au trecut 12 şi, respectiv, 16 decenii.

Evenimentul în sine este cu atât mai important  cu cât are loc într-o vreme în care societatea noastră are priorităţi economico-financiare într-o criză mai mult psihologică decât reală.

E vremea în care întâietate are aspectul material şi mai puţin cel spiritual, cultural şi literar.

Dvs. aţi ridicat aici, în Dumbrăviţa, busturile celor doi mari poeţi şi veţi avea peste timp recunoştinţa tuturor, pentru că aţi făcut un gest de cultură.

În ceea ce-l priveşte pe Eminescu, trebuie să ne reamintim că primul monument al său, în spaţiul bănăţean, este cel de la Sânnicolaul Mare din 1925, realizat în urma apelului poetului O. Goga şi a implicării totale a directorului şcolii, Teodor Bucurescu.

Iată că, după 84 de ani, Dumbrăviţa trăieşte cu frenezie spiritul eminescian, pentru că marele poet a fost cel ce a scris în cartea veşniciei cu cerneala neagră a suferinţelor sale. În fiecare poezie a lui, tremură o lacrimă strălucită a plânsului curat, în zâmbetele lui ironice, râde inima mare de român. El a murit ca o noapte frântă în noapte, pe care n-o mai cheamă magica putere a luminii. A murit, şi la mormântul lui s-au plâns plânsurile oficiale, dar mai ales plânsul poporului său.

Eminescu însă e viu între noi, s-a tămăduit din noapte, căci ne dă viaţă moartea lui, pentru că scrierile lui trăiesc în mâna noastră şi din ele vorbeşte Eminescu, căruia i-a fost sufleurul: Veşnicia.

În el trăieşte timpul vergin neîmpărţit de clipe şi de ani. Viaţa lui nu e viaţa pământului, ci a stelelor la care muritorii privesc uimiţi şi înduioşaţi. Viaţa lui va fi viaţă pentru toate generaţiile, căci poezia lui nu trece, ea este altarul pe care nu ard lumânările timpului, ci candela cu foc divin al eternităţii.

Eminescu este simbolul geniului latin pe care nu l-a putut înfrânge furtuna nopţilor, pentru că a aprins în diamantele versului etern simţirea şi gândirea neamului său deopotrivă cu gândirea universală.

M. Eminescu este contemporanul nostru pentru că din adevăr a făcut gând, din gând – credinţă, din credinţă – fapte. Şi înaintea faptelor cei morţi învie bucurându-se când li se strigă cu glasuri recunoscătoare din drumul spre biruinţă: „Mărire Ţie!”

Eminescu

Istoria literaturii noastre

îşi notează evenimentele

înainte şi după era Eminescu…

Timpul în poezie

se calculează

după calendarul Eminescu

Corăbiile poeziilor

se conduc

după catargul

„Luceafărului”!

Prof. univ. dr. Iulian Negrilă