Nicolae Danciu Petniceanu:,,Şerban Foarţă, unicul bănăţean (oltean), denigratorul lui Eminescu!!!”

Deşi plecat din Timişoara de vreo şapte ani, am păstrat abonamentul la „Renaşterea bănăţeană”, cotidianul din metropola Banatului fiind ombilicul spiritual care mă ţine la „curent” cu tot ce este viu şi mort în Oraşul Florilor (de odinioară). Am trăit peste patru decenii în cartierele Fabric, Cetate, Elisabeta şi mai pe urmă în Calea Şagului, acolo unde au trăit şi regretaţii scriitori I.D. Teodorescu şi Damian Ureche, şi urmele paşilor nu pot fi şterse…

În ultima vreme Lăcrămioara Ursu, ziarista cu sorgintea în Apuseni, face nişte frumoase şi interesante anchete (investigaţii) socio-culturale de bun-gust, instructiv-educative. Aşa am citit „rapoartele” despre cărturarii: Medinski (pictor), Ion Jurca Rovia (romancier şi dramaturg), Aanavi Adam (poet, dramaturg şi traducător) şi, recent, un eseu despre Şerban Foarţă (are o singură scăpare: Nichita Stănescu a exclamat: „Oul şi sfera” nu „omul şi sfera”).

Era bine dacă menţiona (obiectiv) şi faptul că dl. Şerban Foarţă l-a denigrat pe Eminescu în „Dilema” de la Bucureşti (dir. Andrei Pleşu), din februarie-martie 1998. Probabil că în acea vreme nu era ziaristă şi nu citise „Dilema” E scuzată. Nu şi iertată…

Pe Şerban Foarţă l-am cunoscut la „Cenaclul de marţi” al Filialei Uniunii Scriitorilor din Timişoara, pe când era student şi când lua cuvântul la dezbaterile literare, avea un debit verbal nemaipomenit, frumos, curgător şi cu încărcătură artistică.

Îl admiram, cum îl admiram pe amicul său, scriitorul Sorin Titel. Vedeam în Foarţă pe viitorul mare cărturar şi mare patriot român, ştiindu-l de la Severin, eu care trăisem în tinereţe la Orşova şi avusesem multe iubiri şi multe prietenii între Orşova şi Severin. Oltenii erau fraţii noştri, fără oltenii orşovenii mureau de foame. Piaţa de la Orşova era întreţinută de olteni.

Lăcrimioara Ursa zice că Foarţă nu-i muncit. Nu avea nevoie să muncească, moştenise avere şi bănet de la scorul său – doctorul ginecolog Galetariu, cu clinică înre „Viile Fabrigului” şi cu „Spitalul de oase” vizavi de „Mecanică”.

După Decembrie 1989 ajunsese directorul Teatrului Naţional din Timişoara. Pentru prima dată îl contactasem să sprijine financiar o efigie pentru amicul său Sorin Titel. M-a dat pe scări afară auzind că e vorba de bani! Am făcut-o pe banii mei şi cu ajutorul inginerului Iliescu, orşovean, fostul meu elev de liceu, din vremea când făcusem practică pedagogică la Liceul „Ştefan Plovăţ”. Ing. Iliescu şi prof. Mariana Strungă (Vlăduceanu) au fost elevii mei…)

Citindu-i numele lui Şerban Foarţă în „Dilema”, denigrare orchestrată de criticul Zigu Ornea (evreu), am rămas dezamăgit şi surprins că un oltean să se dedea la asemenea acte contra Eminescului?! El, Foarţă, care cu ani în urmă făcea paralele între Eminescu şi poezia franceză?! Nu pricepeam această schimbare de opinie!!! N-am priceput până mi-a căzut în mână Dicţionarul General al Scriitorilor unde scria: mama lui Foarţă fusese o Bürger. Adică o evreică!

Români! Vedeţi cum îşi dau mâna alogenii din România, Zigu Ornea cu Şerban Foarţă – Bürger?

De ce nu ne-am da şi noi mâna şi sufletul în unitate?

Încercaţi! Va fi mai bine pentru noi şi pentru urmaşi. Se aude, domnule Vasile Ioniţă?

N.D.P.