~Pavel Panduru:,,Biserica Mehadiei la ceas aniversar”

20 iulie 2008

Motto:

Trup şi suflet întru Hristos

Sfinţenia locurilor şi puritatea sufletescă a locuitorilor creează armonie întru Hristos formând Biserica la Mehadia ca o comunitate creştină, care spre a se putea mântui au primit Sfintele Taine în numele Sfintei Treimi. Astfel în acest areal al Bisericii – prin faptele bune şi puternica credinţă în Dumnezeu şi Domnul Iisus Hristos s-a creat o cultură creştină specifică Banatului de Munte, înglobată culturii româneşti.

Ea a fost asemănată în simbolistica creştină cu Biserica, salvatoatre a sufletelor din furtuna păcatelor, asemenea unei corăbii ce înfruntă furtuna valurilor.

Cu ani în urmă credincioşii din Mehadia şi-au construit un lăcaş propriu pentru nevoile culturii. Astfel a apărut biserica de azi, la 1780 – fiind o casă, un petec de cer şi sufletul ţăranului ce asigurau trinitatea ce dă armonia dintre materie şi spirit – ca o ,,taină” ce a asigurat de-a lungul secolelor – rezistenţa, trăinicia Sfintei Tradiţii, taină a facerii, o taină de dor cu chipuri diferite de oameni iubitori de muncă, de semeni şi de Dumnezeu.

Aici bunătatea de totdeauna şi înţelepciunea proveneau dintr-o înţelegere creştină a lumii, dintr-un fond de religiozitate populară simplă şi directă care vine din Tradiţia satului Mehadia. Aici întâlnim un tablou de spovedanie, ,,memorie, părinţi şi duh” – unde puterea crucii controlează şi menţine unitatea comunităţii – a Bisericii ca sursă reală a cunoaşterii puterii lui Dumnezeu care a făcut totul pentru om, arătând că omul are un preţ imens de dimensiunile intenţiei divine, valoare arătată de jertfa de pe cruce. Aici aflăm – aşa cum spune părintele Arsenie Boca, că omul care trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte, nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. Asta însemnând treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, preţuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului.

Puţine sunt locurile ce se pot mândri cu valori perene care iluminează spiritul, care comprimă timpul şi care continuă să fie embleme ale creativităţii acestui popor, din mijlocul căruia au ieşit personalităţile de azi, care sfinţesc aceste locuri prin faptele lor puse în slujba binelui public.

Biserica din Mehadia a fost o coloană de lumină a culturii româneşti de-a lungul veacurilor. Aici au întâlnit un nucleu de rezistenţă din oameni cinstiţi , cu credinţă în Dumnezeu şi speranţă spre normalitate. O pildă de bogăţie sufletească, mărturie, virtute, abnegaţie şi spirit de sacrificiu. Este un fenomen spiritual, remarcat prin lupta pentru a nu se distruge fondul sufletesc al neamului ceea ce doresc nefârtaţii de azi, ei sunt graţie a valorii divine.

În Biserica din Mehadia a slujit şi almăjanul Iosif Coriolan Buracu care a venit la o comandă divină, fiind o împlinire pentru a duce munca de refacere a unităţii ţării în condiţiile de început de secol cu sfinţenie în locul Mehadia – având ca finalitate triumful românismului asupra răului, dezbinării şi denaţionalizării.

Cinste organizatorilor – biserica, primăria şi şcoala – piloni ai existenţei la români, care au pregătit aceste manifestări ce duc la comuniune între trup şi suflet întru Hristos. Ei sunt oamenii clipei ce dă veşnicia spaţiului şi a neamului dovedind marea lor nobleţe sufletească şi smerenie creştină.

PAVEL PANDURU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: