I. Băcilă:,,Mehadia, participantă activă la actul de la 1 Decembrie 1918″

În baza patentei de la Viena, din iunie 1872, se desfiinţează şi Regimentul de grăniceri romano-banatic din Caransebeş, formaţie militară dar şi circumscripţie administrativă cu caracter civil. La Mehadia îşi avea sediul Compania a V-a care avea în subordine Mehadia, Băile Herculane, Valea Bolvaşnita, Plugova, Globul Rau, Pecinişca şi Bîrza.

Se procedează la organizarea teritorială. Regiunea fostului regiment grăniceresc a fost împărţită în patru centre administrative: Caransebeş, Teregova, Bozovici şi Orşova, denumite preturi. Mehadia aparţinea preturii Orşova. Această organizare determină o nouă etapă socială. Apar probleme noi, se nasc nemulţumiri, animozităţi faţă de administraţia de stat maghiară.

Autorităţile maghiare folosesc diferite metode pentru a-i îngrădi şi lipsi de unele din drepturile câştigate şi acordate de curtea de la Viena, drept recunoştinţă pentru participarea la diferitele războaie, cât şi pentru paza frontierei dinspre Imperiul Otoman. Grănicerii bănăţeni au plătit cu sânge şi multe jertfe, drepturile stabilite prin Constituţia de la 1807şi 1850. Presiunea asupra românilor s-a accentuat, la sfârşitul secolului al XIX-lea, la preturi şi comune au fost încadraţi funcţionari unguri, cu scopul de-a înfrânge lupta românilor pentru păstrarea privilegiilor şi drepturilor câştigate. Încercarea de a stopa lupta de emancipare naţională nu a dat roade.

Mehadia ca şi toate satele din fosta graniţă sunt populate numai de români. Solidaritatea lor se manifestă la alegerile de deputaţi pentru dietă la 10 ianuarie 1874, când a fost ales cu unanimitate de voturi, generalul Traian Doda, candidat în regiunea fostului regiment de graniţă.

În preajma alegerilor au avut loc adunări electorale, la Mehadia s-a ţinut o adunare populară la care au participat un număr mare de alegători. La 1 iulie 1875 a fost reales, tot cu programul Partidului Naţional Român, generalul

Traian Doda. Adoptând programul Partidului Naţional Român locuitorii Mehadiei ca şi bănăţenii, se solidarizează cu români transilvăneni, pentru apărarea fiinţei naţionale şi desăvârşirea unităţii naţionale. Lupta politică se intensifică pe fundalul emancipării naţionale, se menţine o stare de încordare. În unele situaţii s-a ajuns la conflicte cu autorităţile maghiare. Într-o astfel de încordare a fost organizat la Mehadia în februarie 1908 o întrunire a Partidului Naţional Român, la iniţiativa şi sub conducerea lui Grigore Crăciunescu, Costa Budeanu, Ghiţă Grecu, Nicolae Bardac, Gheorghe Craşovan şi alţii. La întrunire au participat şi locuitorii din satele învecinate. Da la Iablaniţa au venit numeroşi săteni în frunte cu preotul Gheorghe Tătucu, un luptător de seamă pentru cauza naţională. Cu acest prilej Costa Budeanu şi-a manifestat resentimentele faţă de candidatul de deputat susţinut de autorităţile maghiare, Burdea. Un jandarm maghiari îl jigneşte, îl agresează şi îi taie borul pălăriei cu sabia. Budeanu nu uită şi nu vrea să ierte. Întâlneşte pe Burdea la Caransebeş, scoate din buzunar un pistol, îl îndreaptă spre Burdea şi trage, dar pistolul nu ia foc

Budeanu a fost arestat, acuzat fiind de tentativă de omor. La proces a fost apărat de un număr de avocaţi români din partea Partidului Naţional Român. Au obţinut punerea în libertate pe cauţiune. Reuşeşte să treacă în Ţara Românesacă şi acolo peste ocean, unde şi-a găsit sfârşitul. Odată cu instalarea în Mehadia a preotului Coriolan I. Buracu în anul 1912, lupta pentru afirmarea unităţii naţionale se intensifică. Alarmate de atitudinea cura joasă a acestui luptător, autorităţile maghiare dezlănţuie o adevărată prigoană împotriva românilor. Urmărit în mod deosebit, preotul Coriolan I. Buracu este anchetat de organele de jandarmerie. A fost acuzat pentru că a scris un articol în ziarul „Drapelul” din Lugoj /1913/ în care condamna organizarea unui spectacol în limba maghiară de către învăţătorii români cu elevii români. În anul 1914 este acuzat că s-ar fi exprimat: „Ca peste trei luni şi aşa vom aparţine României”. Cu toată teroarea dezlănţuită, arestările, prigoana, autorităţile maghiare nu au reuşit să înăbuşe sentimentele naţionale, dimpotrivă au determinat noi acţiuni de solidarizare cu Ţara.

Înfruntând mari riscuri Enache Dop, Enache Boţoacă şi Simeon Zărescu, au trecut graniţa în Ţara Românescă. În zilele de la începutul lunii noiembrie 19 trupele germane înfrânte, retragerea trupelor germane, zvonurile care circulau despre revoluţia bolşevică, venirea acasă a soldaţilor din diferite garnizoane, au creat o stare de incertitudine. Soldaţii plecaţi de la diferite unităţi au ajuns acasă înarmaţi, unde au aflat despre abuzurile şi silniciile la care au fost supuse familiile lor de către autorităţile maghiare, despre unii care colaborează cu autorităţile. În sufletul lor încolţise germenul răzbunării. Într-o astfel de atmosferă fierbinte s-au găsit oameni care să-şi dea seama că s-ar putea crea o stare de haos şi comite greşeli.

În scopul menţinerii ordinii şi întâmpinarea abuzurilor, la 17 XI 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român şi Garda Naţională Română. Au fost aleşi 20 de membri şi un comitet restrâns cu Coriolan Grecu. Consiliul Naţional Român a avut un rol foarte important în perioada de tranziţie şi pregătirea pentru marea Unire de la Alba Iulia. La Alba Iulia, Mehadia a fost reprezentată de tânărul pe atunci student universitar Grigore Ion.