EDITORIAL- Iancu PANDURU:,,Şcoala”

A început NOUL AN ŞCOLAR, la deschiderea căruia am participat, graţie invitaţiei domnului profesor Mihai Feneşan, directorul Liceului Tehnologic „Nicolae Stoica de Haţeg”, din Mehadia.

O baie de elevi, părinţi şi profesori, a ascultat cuvântul domnului director, care a făcut o analiză succintă privind realizările şcolii, ce cu onoare şi probitate profesională o conduce, precum şi avansurile privind perspectivele şcolii în Anul Şcolar 2010 – 2011.

În calitate de primar, de conducător al obştii săteşti, cu prerogativele ei, pe agenda primăriei, voi căuta să sprijin, legal, proiectele şcolii şi ale cadrelor didactice, intenţionate de-a înfăptui un învăţământ modern şi eficace, vizând educarea şi formarea tinerei generaţii în sprijinul umanismului democraţiei actuale. Sunt profund conştient de atributele suverane şi nobile ale şcolii şi implicit ale învăţământului. Fie binecuvântată strădania dascălilor noştri, care sunt nişte eroi pe acest tărâm adesea presărat cu obstacole greu de trecut, aşa cum, în faza actuală, obstacole sunt reducerea salariilor şi veniturilor celor din învăţământ.

Am spus-o la deschiderea Anului Şcolar 2010/2011, o mai spun şi în acest editorial: vă admir domnilor dascăli, vă respect munca dumneavoastră, deloc uşoară, voi încerca să fiu alături de dumneavoastră, să vă sprijin acţiunile ce concură la educarea copiilor noştri din Mehadia şi din satele arondate, Plugova, Valea Bolvaşniţa şi Globu-Rău. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Nicolae Danciu Petniceanu:,,Valea BolvaŞniţa în sărbătoare:Centenarul fanfarei”

Duminică, pe cinci septembrie 2010, a avut loc venerarea Centenarului Fanfarei din satul Valea Bolvaşniţa, sat arondat patriarhalei comune Mehadia, păstorită de primarul IANCU PANDURU.

La propunerea Societăţii Literare „Sorin Titel” din Banat, domnul primar Iancu Panduru a dovedit din nou (pentru a câta oară?!) sensibilitate faţă de cultul înaintaşilor, de receptare şi conservare în eternitate a memoriei înaintaşilor, care au semănat binele şi frumosul grav, autentic, pe cărările spiritului românesc. În consecinţă, domnul primar Iancu Panduru, sprijinit de Consiliul Local al primăriei Mehadia, a demarat în timp util organizarea şi desfăşurarea serbărilor Centenarului Fanfarei din Valea Bolvaşniţa, evident, cu eforturi financiare demne de invidiat, în actuala etapă pauperă ce trece peste satul românesc.

În cele ce urmează, redăm pe scurt filmul serbărilor de la Valea Bolvaşniţa.

La ora douăsprezece şi ceva, a sosit în Valea Bolvaşniţa fanfara din Coştei (Voivodina de Serbia), douăzeci şi cinci de fanfarişti, în uniformă de paradă, având în fruntea ei pe vajnicul instructor şi dirijor domnul ION ROTARU CORDÂN. Prin grija primarului Iancu Panduru, fanfara din Coştei de Serbia a sosit în Valea Bolvaşniţa cu autocarul, închiriat de la firma Cionca din B. Herculane, în întâmpinarea ei ieşind la Vama Naidaş, vechiul grănicer, Lt. Colonel Nicolae Danciu, fiul adoptiv al Mehadiei, redactorul-şef al gazetei, un vechi prieten al maestrului Cordân.

S-a dezvelit placa întru comemorarea fanfarei din Valea Bolvaşniţa, placă montată pe frontispiciul Căminului Cultural, dezvelirea s-a făcut de dl. primar Iancu Panduru şi de către domnul deputat inginer IOAN TABUGAN, care ne-a onorat cu prezenţa pe tot parcursul serbării. A urmat sfinţirea plăcii de către un sobor de preoţi, din care au făcut parte preacuvioşii părinţi Dumitru Cristescu zis Orza, Petrică Zamela, doctor în teologie, preot Dumitru Băşulescu, fiul satului, părintele Ciprian de la Mehadia.>>>>>>>>>

Dumitru Jompan:,,Contribuţii la cunoaşterea muzicii instrumentale a „Domnilor-ţărani” din Valea Cernei. Despre muzica de fanfară”

Motto: „…sigură cântarea e din rai”. (Vasile Goldiş)

Să explici unei comunităţi ce este aceea o fanfară, când obştea respectivă beneficiază de multă vreme de binefacerile unei astfel de formaţii instrumentale, este un lucru nefiresc. Şi, totuşi, pentru cei care încă nu cunosc sensul noţiunii precizăm că „fanfara” este un ansamblu de instrumente muzicale de suflat din lemn şi din alamă la care se adaugă şi cele de percuţie care au rolul de a marca tempo-ul, mişcarea, măsura cântecelor compuse de muzicieni în acest scop.

Repertoriul specific fanfarelor este alcătuit din: marşuri, dansuri şi prelucrări de muzică populară, cântece de paradă, potpuriuri din opere etc.

Potrivit cu scopul urmărit, aceste alcătuiri pot fi: militare sau ostăşeşti, populare sau „civile”, neoprotestante ş.a.

Vizavi de grupările corale, formaţiile camerale, orchestrale de muzică populară sau simfonică, fanfarele au o sonoritate amplă, puternică, de unde şi o atmosferă de măreţie, de fastuos, ce se degajă în rândul ascultătorilor. Tocmai datorită „sonorităţii ample”, formaţiile de acest gen se manifestă de cele mai multe ori în aer liber, mai rar în incinta unor lăcaşuri de cult sau instituţii de cultură. Atmosfera de „fast” o dă şi strălucirea instrumentelor muzicale din alamă şi uniforma purtată cu mândrie şi demnitate de fanfarişti.>>>>>>>>>

Domilescu Ionela Mihaela:,,Istoria fanfarei din satul Valea-BolvaŞniţa”

Belşugul de înţelepciune acumulat în miraculoasa memorie a locuitorilor acestei vetre străbune, numită „tradiţie”, prin varietăţile de formă ale culturii concretizată în obiceiuri, datini, legende, credinţe şi neîntrecută creaţie populară transmisă prin viu grai din generaţie în generaţie, dovedeşte faptul că aici a existat permanent un izvor nesecat de cultură, de dragoste şi credinţă.

Oamenii acestei vetre adaptându-se la acest izvor au primit permanent imboldul de a comunica, voinţa de a intra în contact cu realitatea atât de variată, de a şti, de a afla, de a învăţa, iar prin tezaurul de poveste adunat în ungherele cugetelor, încă din copilărie au contribuit la desăvârşirea acestui spaţiu divin, numit «VALEA-BOLVAŞNIŢA».

Din mijlocul acestui sat în care oamenii şi-au manifestat din totdeauna prin cântec bucuria de a trăi, au răsărit două talente care au ridicat la rang de artă comorile melodiilor noastre de veac. Este vorba despre fondatorii fanfarei din satul de pe malurile râului Lubiana: Corcescu Vasile zis «Corcea» şi Blidariu Gligore zis «Moş Burtă».

Astăzi, sărbătorim cu aleasă bucurie un centenar de când pentru prima dată au răsunat glasurile melodioase ale fanfarei satului, care aduceau oamenilor în suflet bucurie şi le aminteau ca pe pământul acesta secular din totdeauna cântecul l-a însoţit pe om în toate manifestările importante ale vieţii sale.

Devotat tradiţiilor noastre Corcescu Vasile zis Corcea a înfiinţat în 1910 Fanfara satului Valea-Bolvaşniţa, alături de care s-a remarcat tânărul Blidariu Gligore zis Burtă, care de mic copil a dovedit o înclinaţie deosebită în receptarea cântecului nostru descifrând tainele trompetei la o vârstă fragedă de numai 12 ani.>>>>>>>>>

Molan Domilescu:,,Valenţele cântecului patriotic în educarea tinerei generaţii”

Din totdeauna omul s-a simţit mai confortabil, în siguranţă, auzind în jurul său sunete armonios închegate, reluate, cu o linie melodică care-o încălzea sufletul şi existenţa cotidiană. A încercat din vremi imemoriale să reproducă ori să creeze noi armonii sonore, folosindu-se de ce îi oferea mediul înconjurător. Fascinat de foşnetul frunzelor a îndrăznit să facă din frunze „instrumente” muzicale, şi-a asociat lemnul şi lutul în făurirea fluierelor, naiului, ocarinei, cavalului, cimpoiului. Cu acestea s-a îmbărbătat şi la muncă şi la luptă pentru a-şi apăra familia, moşia, ţara.

Strămoşii noştri daci şi-au asociat dârzeniei în luptă şi efectul produs de sunetele pe care le produceau stindardele lor de luptă.

Câtă dreptate avea marele nostru poet naţional M. Eminescu când punea în gura gloriosului domnitor Mircea cel Bătrân cuvintele: „Tot ce mişcă în ţara asta, râul, ramul etc.”, dovedind prin aceasta că strămoşii noştri îşi întăreau convingerile şi speranţele bazându-se şi pe ce Dumnezeu le punea la îndemână…

Reverberaţiile cântecului patriotic le găsim chiar şi-n cântecele de jelanie, bocete, când mamele, soţiile, îşi plâng suferinţa produsă de prinderea celor dragi, în bătălii cu duşmanii, transmiţând urmaşilor dorinţa de a nu renunţa la luptă.

Înfiorare de vâlvătaia cântecului, potop de durere în suflet desprindem şi din cântecele de „cătănie” ale lui Grigore Leşe.>>>>>>>>>

Dan Floriţa-Seracin:,,GRIGORE BUGARIN – 50 de ani de la moarte”

Adept al poeziei chtonice, aşadar al orientării tradiţionaliste în literatura interbelică, Grigore Bugarin s-a născut în 1910 la Ohabiţa, jud. Caraş-Severin. A studiat la Caransebeş, unde a absolvit Şcoala Normală, devenind învăţător. A funcţionat la Revizoratul Şcolar din Lugoj, ulterior la Inspectoratul Regional din Timişoara. S-a remarcat publicând versuri şi diverse articole în „Seminicul” (Lugoj), „Vestul” (Timişoara), „Banatul literar” (Caransebeş), „Luceafărul” (Timişoara), „Fruncea” (Timişoara), „Gând românesc” (Cluj), „Convorbiri literare” (Bucureşti), „Dacia” (Timişoara), gazetă al cărei redactor a fost, etc. A tipărit mai multe volume de poezii, Simfonia rustică (Ed. Fruncea, Timişoara, 1935), Cântece de seară (Ed. Luceafărul, Timişoara, 1936), Cântarea dragostei (Ed. Luceafărul, Timişoara, 1937), La nana-n vale, poezii în grai bănăţean (Ed. Fruncea, Timişoara, 1937), Florile satului (Ed. Cuvântul satelor, Lugoj, 1937), Amiaz liniştit (ediţia autorului, Lugoj, 1939), împăratul, poem (ediţia autorului. Timişoara, 1942). Postum îi apare volumul selectiv Cântecele mele (ed. Litera, Buc, 1980.) A mai scris libretele operelor Horia şi Simfonia libertăţii de Sabin Drăgoi, precum şi cel al operei Corul de la Chizătău de Filaret Barbu. Mai multe lucrări i-au rămas în manuscris, între care poemul dramatic Decebal.

Volumul de debut al lui Grigore Bugarin, Simfonia rustică, degajă o prospeţime încărcată de miresmele telurice. Poetul retrăieşte intens amintirile copilăriei, ce i s-au imprimat în conştiinţă întocmai cum lăsau urme cândva în glia reavănă opincile tatălui şi ale mamei: „Îmi încălzesc amintirile / In vatra focului copilăriei mele / Să păzească urmele făcute de opincile părinţilor / îmi stau gândurile veghe / Şi plâng, proptindu-mi fruntea de loitra carului / Atunci când mă revăd revenind din ţarină / Ghemuit în şireghe”. (Acord).>>>>>>>>>

Tiberiu Popovici: ,,POET ÎN GRAIUL DULCE…Memento Pătru Fara-Racolţ (1944 – 2009)”

Motto:

“Poeţii-s cremene şi iască,

Ei ard ca soarele de vara.

Poeţii nu ştiu să trăiască,

Poeţii ştiu doar să nu moară”

Ion Ghera

“… a venit din mugurul vorbei săteşti izvodind în fructul poeziei ca un miracol; recitator neîntrecut în straiul său din zona de munte cu clăbăţ şi sârmă tricoloră, chimeşă cu pumnaş şi mânişi cosuce cu arămiz, cu izmene largi legace-n în obiele roşii, cu vrâste negre şi cu pişioareli-n optaşi din piele de vital”; un paure mândra ca taţi oamenii de pă la noi” – aşa îl caracterizează prof. Ştefan Pătrat în prefaţa singurei cărţi de poezie în grai a lui Păun Fara-Racolţ “Pişă-m ştrimfii dă vă mint” – apărută la colecţia “Grai bănăţean” apărută la Editura Dacia Europa Nova din Lugoj în 1998.

Poetul dialectal Pătru Fara-Racolţ s-a născut ta 15 septembrie 1944 la Bratova, comuna Târnova, jud. Caraş-Severin într-o familie de ţărani. Nu a fost un intelectual umblat prin şcoli cu nume mari, a fost un paure care a urmat şcoala primară şi gimnaziul la Târnova, Şcoala profesională la Reşiţa, fiind ulterior angajat la UCM Reşiţa. A cochetat cu graiul prin participarea la diverse concursuri de recitare de la Caransebeş, Lugoj şi Bocşa, apucându-se apoi de scris şi devenind membru al cenaclurilor literare “La Coşmândre” şi “Nechifor Mihuţa” din Caransebeş, şi al cenaclului “Paul Târbăţiu” din Bocşa. A fost colaborator al mai multor posturi de radio din ţară. Este cuprins la culegerile “La Coşmândre” volumele I – IV, editate în anii 1998 – 2002 la editura Ionescu din Caransebeş şi la editura Tibiscus din Uzdin (Serbia), în antologia poeziei în grai bănăţean de Ştefan Pătruţ, editura Dacia Europa Nova, Lugoj în 1999, la cele două volume “Bădia Mihuţa şi urmaşii” (vol. I – 2001, vol. II – 2002) apărute la editura Mirton la Timişoara iar postum şi în culegerea “Poezie ta grai bănăţean”, vol. I ediţie în grai de Aurel Turcuş apărută la editura Orizonturi Universitare din Timişoara în 2009.

>>>>>>>

Biblioteca Daria – Proiect-program

Biblioteca privată „Casa Cărţilor” (Casa Daria) este prima de acest gen din Banat (şi din România, cu o notă de probabilitate). În ea se regăsesc circa trei mii de volume de literatură banatică, naţională şi universală, în limba română, puţine exemplare în germană, mai multe în rusă, având în vedere că  amfitrionul este filorus şi o parte din cărţile adunate la un loc sunt dăruite de doamna profesoară Rita Evseev, originară din Moscova, văduva regretatului profesor universitar Ivan Evseev.

Donaţii am mai primit şi din partea domnilor: prof. Ion Ciorobară (Lugoj), scriitor Ion Marin Almăjan (Timişoara), prof. Doru Dinu Glăvan (Radio Reşiţa), dr. Carmen Nemoianu (Timişoara, ruda regretatului preot Traian Nemoianu). Urmează să mai primim un lot de carte valoroasă din biblioteca celui care a fost prof. univ. dr. Evseev. Le vom păstra cu pietate. Aşteptăm şi alte donaţii.

În prezent, în biblioteca privată „Casa Cărţilor” domină cartea pe spaţiul literelor bănăţene. În viitor, prin mijloace proprii, voi căuta să procur carte şcolară, în această enclavă spirituală îşi vor da întâlnire clasicii literaturii române: Eminescu, Caragiale, Creangă, Coşbuc, Slavici, Vlahuţă, Galaction, Ibrăileanu, Sadoveanu, Brătescu-Voineşti, Brăescu, Elena Farago, Elvira Bogdan şi alţii, apoi clasicii din noua generaţie, amintindu-i pe: Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Damian Ureche, Ion Alexandru, Octavian Doclin, D. Sârbu, Tomozei, Velea, Rebreanu etc.

Biblioteca privată „Casa Cărţilor” va funcţiona (dimineaţa şi după-masa) în sezon estival, respectiv din 15 iunie şi până la 15 septembrie, an de an. Ea va sta la dispoziţia cititorilor tineri şi bătrâni, prioritar tineretului provenit din familii sărace, cărţile urmând să fie lecturate doar în spaţiul destinat bibliotecii.

Amintesc că primul cititor al bibliotecii, în faza organizării, a fost studenta Dana Oprescu, care a găsit în biblioteca noastră, ceea ce n-a găsit în Timişoara, material documentar pentru o lucrare de sinteză privitor la presa din Banat. Ne bucură această modestă reuşită.

>>>>>>>>