Archive for Mai 2010

Liviu Mărghitan:,,Mehadia şi Tudor din Vladimiri*”

Mai 30, 2010

Personalitate emblematică a istoriei noastre naţionale, cu un rol politic, militar şi social determinant în forţarea Imperiului Otoman de a renunţa la impunerea unor dominatori numiţi de către Înalta Poartă, aleşi din rândul bancherilor fanarioţi, a avut parte de atenţia mai multor generaţii succesive de istorici realizatori ai unei impresionante bibliografii care însumează câteva zeci de mii de pagini.

Cu toate că, dată fiind situaţia mai sus enunţată, devine de-a dreptul neverosimil faptul că ar mai fi posibilă aflarea unor detalii neştiute până în prezent referitoare la Tudor Vladimirescu, iată că a apărut un titlu „surpriză”, anume acesta al comunicării prezentă aici şi acum.

Fapt de asemenea curios, pleiadei de istorici modernişti le-a scăpat din vedere, sau poate au ignorat cu bună ştiinţă detaliul că, aidoma oricărui purtător al unui rang de boierie, şi Tudor din Vladimiri, despre care o jumătate de secol nu s-a scos o şoaptă că a aparţinut clasei boiereşti de mijloc, îşi căuta de sănătate, frecventând din când în când staţiuni balneo-climaterice. Cum staţiunea de la Mehadia – aşa cum era cunoscută în secolele din finalul perioadei medievale – avea un bun renume nu doar în Banat ci chiar şi în sud-estul continentului european, şi Tudor Vladimirescu era în rând cu lumea sa frecventând băile de la Mehadia.

Dar să vedem adevăratul portret al lui Tudor, făcut fără oprelişti politice, în faţa unui grup de numai 25 persoane, la unul din seminariile profesorului academician David Prodan, poate  cel mai titrat medievist din România secolului al XX-lea.

„Lui Tudor nu i se cunoaşte data naşterii. Era din Vladimirii Jiului de Munte şi în momentul ridicării sale armate avea în jurul a 40 de ani. Tatăl său era moşnean care cumpăra pământul spre a-şi rotunji moştenirea. >>>>>>

Anunțuri

Alexandru NEMOIANU:,,Ispita unanimităţii”

Mai 30, 2010

Visul dement al tuturor şi fiecăreia dintre puteri şi, încă mai vârtos, ocupaţii, a fost şi a rămas cel al „unanimităţii”. Realizarea unui sistem în care o singură ideologie să fie acceptată, un singur sistem de valori,o singură structură de împărţire în „bine” şi „rău”. Acest vis a însemnat încercarea de a face cutare sistem de putere sau ocupaţie veşnic, fără putinţă de a fi clintit. Este fără îndoială că orice om cu minimal bun simţ ar trebui să suspecteze încercările de aşezare a unei „unanimităţi” şi ar trebui să ştie bine că în spatele şi la capătul oricărei încercări de „unanimitate” va răsuna sinistrul cor al celor încătuşaţi, un cor care în secolul care a trecut. întunecatul şi sângerosul veac douăzeci, a zbierat ba „Sieg Heil”, ba „Stalin, Stalin”, ba „Ceauşescu, PCR”. La capătul campaniilor de impunere a „unanimităţii”, a ideologiei unice, ne aşteaptă puşcăriile şi lecţiile de îndoctrinare.

Prin „unanimitate” de gând „puterile” şi „ocupaţiile” decăzute, cel mai adesea având în frunte zugravi, pantofari, marinari dubioşi şi întotdeauna cretini, au neputincioasa îndrăznire de a crede că vor putea obţine legitimitate. Aplauzele susţinătorilor sunt considerate de aceste „puteri” sentimente naţionale. În lumina celor spuse mai sus cu atât mai sinistră apare „unanimitatea” ideologică impusă în România prin „elita de mahala”, condeierii mercenari, fripturiştii din vocaţie, mediocrităţile patente, al căror singur vis este accesul la bugetul de stat.>>>>>>

Despre Banat şi Eminescu- în dialog cu cărturarul cărăşean Gheorghe Jurma”

Mai 30, 2010

– Înainte de-a aborda miezul problemei – „EMINESCU ŞI BANATUL” -, propun, domnule Gheorghe Jurma, să vorbiţi despre începuturile literare, culturale în sens mai larg, în acest colţ de pământ românesc – BANATUL. În această problemă, profesorul Traian Topliceanu în a sa Istorie a literaturii române (manual pentru elevii de liceu, Timişoara, 1936), reţine pentru faza de pionierat câteva nume: Mihai Roşu Martinovici, Paul Iorgovici, Dimitrie Ţichindeal, C. D. Loga, Damaschin Bojincă, Eftimie Murgu şi Victor Vlad Delamarina. Un alt cărturar bănăţean însemnat, istoriograful I. D. Suciu, merge spre alte rădăcini spirituale şi în Literatura Veche – de la origini şi până în 1918 evocă în faza de pionierat pe Ivul şi Haliciu. Care este părerea dumneavoastră, de om luminat şi cunoscător al fenomenului cultural bănăţean, dintotdeauna?

– Impresionat de întrebările Dvs., care vădesc o documentare şi o cunoaştere bogată a trecutului Banatului, trebuie să mărturisesc, de la început, că-mi vine greu ca în câteva clipe să dau un răspuns riguros şi convingător… De-a lungul anilor, am căutat şi eu să-mi explic nişte lucruri legate de istoria literaturii, de rădăcinile şi evoluţiile ei, dar nu am ajuns să cunosc în detalii toate problemele. Din punctul meu de vedere amândoi cărturarii citaţi, Topliceanu şi I. D. Suciu, au dreptate parţială în sensul că Banatul are nişte tradiţii culturale, dar toate aceste încercări, aceste schiţe, în ghilimele, nu pot fi comparate cu ceea ce literatura de dincolo de Carpaţi, din Principate, oferă pentru acelaşi segment de timp. Există un moment bun al Evului Mediu, în care cei citaţi, în primul rând Halici şi Ivul, sunt remarcabili, dar, precizez şi subliniez, în alte sectoare decât ale literaturii. Desigur pentru perioadele mai vechi există lucruri necunoscute încă de noi.

Evul Mediu Bănăţean (dar nu numai) nu este suficient cercetat, adâncit, clarificat, chiar dacă la izvoarele documentare din cancelariile maghiare s-au adăugat descoperirile arheologice din această zonă. Îmi aduc aminte, de exemplu, de felurite intervenţii ale istoricului Valeriu Leu – şi ale altora – vizavi de nobilimea bănăţeană, care, rămânând română din punct de vedere etnic, îşi părăseşte însă religia, pentru a avea acces la privilegii. Românii, având acces la altă limbă, la alte relaţii culturale, se puteau afirma în spaţiul culturii, administraţiei, politicii, ceea ce adesea au şi dovedit-o. >>>>>>

N.D. Şirianu:,,Altceva despre Eftimie Murgu”

Mai 30, 2010

A sosit la redacţie un volumaş, cochet, format carte de buzunar, 109 pagini, autor cărturar GHEORGHE JURMA, subiectul „EFTIMIE MURGU”, Editura TIM(TIMP), Reşiţa, 2009.

Cărţulia înseamnă prioritar un omagiu Mastodontului din Ţara Almăjului, căpetenia revoluţionarilor de la 1848, dar ea mai înseamnă, fără doar şi poate, un omagiu înaintaşilor almăjeni, unii cu nume, majoritatea anonimi, care s-au gândit ca în 1929 să înalţe un imn, printr-un monument în Bozovici, metropola Văii Almăjului şi, deci, de la acel eveniment cultural în 2009 se scursese o sumă jubiliară de ani.

În cartea sa scriitorul şi editorul Jurma pune întrebări şi dă răspunsuri docte cititorului, după cum urmează:

– Cine a fost Eftimie Murgu?

– Viaţa şi activitatea lui Efitmie Murgu;

– Eftimie Murgu (un portret pentru eternitate);

– „Wiederlegung…” – istorie, limbă, folclor;

– Profesor de filozofie;

– Revoluţionarul;

– „Iubita mea se cheamă România”;

– Secretele lui Murgu;

.>>>>>>

Nicolae Danciu Petniceanu:,O parte din memoriile mele închinate părintelui mitropolit BARTOLOMEU ANANIA, scriitor”

Mai 30, 2010

Mulţumesc Înalt Preasfinţia Voastră, pentru cartea Dvs. „Memorii” (Editura Polirom, Iaşi, 2008), primită cu autograf. O păstrez ca pe un dar de mare preţ pe noptieră şi citesc din ea seară de seară 2-3-4 pagini şi intru în starea de revelaţie, de contemplaţie. Aţi suferit mult, Înalt Preasfinţia Voastră, în tinereţe, mai ales în vremea studenţiei de la Cluj. Aţi dovedit în diverse împrejurări curaj, tărie de caracter, granit în gând şi în faptă. Curajul, demnitatea, responsabilitatea sunt atribute spiritelor înalte. Aţi fost un astfel de spirit, model de curaj, curaj pe care nu-l are şi nu-i la îndemâna orişicărei pălării!

Pe parcursul vieţii mele nu prea am dovedit spirit de curaj, de sacrificiu. Rememorez întrevederile cu Înalt Preasfinţia Voastră din perioada anilor 1970 – 1973, poate greşesc anii, când purtam porthartul de căpitan în graniţa româno-jugoslavă şi când Dumneavoastră soseaţi cu maşina de la Belgrad în graniţă, eram avertizaţi că sosiţi cu avionul din America la Belgrad, iar de aici cu automobilul. Ni se ceruse pe bază de notă telefonică specială un control riguros şi „N.P.I.”, ce însemna „Nu permiteţi intrarea în ţară decât la ordin. Soseaţi, vă luam paşaportul pentru ştampilare, iar vameşii efectuau control amănunţit. În final, dădeam telefon pe fir guvernamental, 555, despre sosirea Dumneavoastră în Punctul de Control Trecere Frontieră Moraviţa. Primeam ordin de la Dispecerat ca să vă dirijăm spre locul de parcare, din perimetrul Punctului de Control, iar paşaportul vă era înmânat doar pe bază de ordin telefonic. După o oră, două şi trei. Înalt Presfinţia Voastră stătea în maşină.>>>>>>

Pavel Panduru:,,Sărbătoarea Şcolii româneşti din Ţara Almăjului cu prilejul omagierii distinsului dascăl, Vasile Popovici, la împlinirea venerabilei vârste de 80 de ani”

Mai 30, 2010

Primăvara mult aşteptată şi-a răsfirat, în sfârşit, peste Ţara Almăjului, inegalabila mireasmă de pământ reavăn şi pomi înfloriţi. în acest ambient, la Pătaş un colţ de Rai din grădina Maicii Domnului, ţărână a cuminţeniei creştine şi cu oameni harnici şi iubitori de semeni şi de Divinitate, cuib al haiducilor almăjeni a avut loc, sâmbăta 17 aprilie 2010, o întâlnire a dascălilor din Valea Almăjului care şi-au sărbătorit învăţătorul şi mentorul lor, om cu deosebite calităţi, unul din semnele prin care Dumnezeu s-a manifestat în istorie, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani.

Manifestarea a debutat cu primirea oaspeţilor la şcoala din localitate de către tinerele cadre didactice, care şi-au dovedit ospitalitatea românească, apoi grupul în frunte cu sărbătoritul au ascultat la biserică un Te Deum oficiat de către preoţii Valuşescu Martin şi Zamela Petrică. Aici participanţii au trăit întâlnirea cu Dumnezeu ascultând Sfânta rugăciune La ieşirea din biserică oaspeţii au fost întâmpinaţi de cântecul fanfarei de copii, condusă de preotul profesor dr. Petrică Zamela. Alaiul format din sute de oameni s-a deplasat la Căminul Cultural unde a continuat manifestarea cu comunicări despre activitatea sărbătoritului.

Simpozionul a debutat cu cuvântul de bun-venit adresat de primarul Pavel Verindcanu participanţilor, după care îl invită pe profesorul Pavel Panduru directorul şcolilor din comună, iniţiatorul şi organizatorul manifestărilor, să conducă lucrările acestei importante acţiuni culturale. >>>>>>