Al. Florin Ţene:,,Adevărul despre istoria tezaurului românesc”

O interesantă carte şi bine documentată despre istoria tezaurului României a apărut la Editura „Călăuza” v.b., 2004, cu titlul „Din istoria unui tezaur” (Restituiţi României tezaurul său!), semnată de Petru Olosu, original din oraşul Brad, dar stabilit în Bucureşti. Această lucrare se constituie într-un strigăt pentru dreptate, fiindcă, cum spunea Heraclit în „Fragmente”, „Dreptatea e luptă”, acest lucru îl face şi autorul, luptând cu condeiul şi adevărul istoric oglindit în documentele vremii.

Apărută în condiţii grafice deosebite, cum de altfel ne-a obişnuit această editură, cartea este scrisă cu acribia istoricului care „relatează pentru prima dată cum s-a trimis tezaurul României la Moscova în 1916″ („Cuvânt înainte” de Valeriu Bârgău), enumerând obiectele de valoare şi de patrimoniu trimise, actele întocmite în acea perioadă tulbure de către Banca Naţională a României, pe de-o parte, şi guvernul imperial al Rusiei, de cealaltă parte. Alături de aceste documente de o inestimabilă valoare documentară şi juridică publicate, sunt evidenţiate şi „asigurările oferite de marile state ale Europei că Tezaurul României se va întoarce în ţară”.

În acest an se împlinesc nouă zeci şi opt de ani de când tezaurul României a fost încredinţat delegaţiei Rusiei Imperiale (14/29 decembrie 1916), urmând ca acesta să fie restituit ţării noastre după încheierea Primului Război Mondial. Până în prezent, aşa cum subliniază, încă de la început autorul, „acest tezaur nu a fost restituit decât în foarte mică parte”, („Cloşca cu puii de aur” şi nu completă), nesemnificativ faţă de marile valori rămase, încă, în seif-urile Kremlinului. Păcat că guvernanţii de atunci nu au învăţat din lecţia istoriei că Rusia întotdeauna sub masca „bunului vecin” a avut întotdeauna faţă de poporul român, şi nu numai, o atitudine acaparatoare şi de expansiune. Sunt circumstanţe acuzatoare şi faţă de ministrul de finanţe Titulescu care stipula pe un document al Băncii Naţionale, că „Tezaurul trebuie trimis deîndată din ţară la Moscova”.

Consiliul General al Băncii Naţionale, întrunit la 2 decembrie 1916, hotăra la punctul 4: „Se va încheia cu autorităţile ruseşti, care vor primi tezaurul în păstrare că el este şi rămâne proprietatea Băncii Naţionale a României”.

Cartea publică în traducerea domnului Petru Olosu nota adresată în limba franceză din data de 11 decembrie 1916 de către ministrul Rusiei la Iaşi, A. Mossoloff, ministrului român al finanţelor, în care se stipula, fără nici un echivoc că, „Guvernul rus garantează integritatea lor, atât în timpul parcursului, cât şi în timpul depozitării la Moscova”.

Această documentată lucrare cuprinde toate documentele, protocoalele, declaraţiile şi scrisorile legate de expedierea şi predarea tezaurului României Rusiei imperiale. Printre acestea se numără „Protocolul încheiat la Iaşi la 14/27 decembrie 1916, cu ocazia încărcării tezaurului Băncii Naţionale” din care aflăm că valoarea totală în aur efectiv este „de lei aur 314.580.456 bani 84″. În vagoanele expediate se aflau „casete a căror valoare declarată este de şapte milioane (7)”, acestea fiind bijuteriile Reginei Maria.

„Protocolul” încheiat la data de 16 februarie 1917 cu ocazia depunerii tezaurului aur al Băncii Naţionale a României la Kremlin se stipulează că după verificare şi recepţie aceste valori „au fost depozitate în acelaşi compartiment de rezervă al sucursalei Băncii de Stat la Moscova în Kremlin (Palatul Armurelor) sub garanţia Guvernului Imperial Rus pentru „siguranţa depozitului, în conformitate cu datele înserate în prezentul protocol”.

Această carte mai cuprinde: „Tabloul sintetic al valorilor din primul transport al Tezaurului României depus la Moscova”; „Protocolul încheiat la Iaşi din 27 iulie / 8 august 1917 cu ocazia trimiterii la Moscova al celui de al transport cu valorile Băncii Naţionale a României”; „Protocolul încheiat la Iaşi la 27 / 9 august 1917 cu ocazia trimiterii la Moscova a valorilor Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni a României”; „Procesul-verbal, încheiat la 5 – 18 august, cu ocazia depunerii la Moscova a valorilor Băncii Naţionale a României”, şi multe alte documente care relevă că în cele două transporturi făcute către Moscova au fost 3548 casete conţinând valori de 9.416.417.177,93 lei aur.

Odată cu izbucnirea revoluţiei bolşevice-criminale, de la 1917, „începe o epocă tulbure şi de profundă îngrijorare a autorităţilor româneşti pentru „soarta acestei avuţii naţionale.

Conţinând şi o semnificativă „Bibliografie”, cartea domnului Petru Olosu readuce în atenţie, cu documente irefutabile „Întunecata istorie a tezaurului României de la Moscova „care nu se întrevede a fi rezolvată”. Cartea se constituie într-o frescă originală a tragicului „destin a naţiunii noastre agresate, jefuite de năvălitorii de ieri şi de astăzi”, în condiţiile când Rusia este beneficiarul tezaurului României, ţară care sub masca prieteniei a dus „şi mai duce şi astăzi o barbară campanie de deznaţionalizare a românilor rămaşi în afara graniţelor noastre anexate de această ţară cu forţa şi „prin jocul obscur uneori al culiselor geopolitice”.

Subscriu cu toată inima la cuvintele scrise cu durere de către Valeriu Bârgău în prefaţa volumului: „Ca o constatare tristă, descopăr în spatele documentelor scoase la iveală de domnul Olosu, că de-a lungul veacurilor pentru acest Tezaur s-au bătut mulţi români dar puţini conducători mai vechi sau mai noi ai românilor!? (Domnul Ion Iliescu nu a spus un cuvânt – n.r.).

Citiţi bine români, cartea domnului Petru Olosu şi vă notaţi adânc în minte ce conţine Tezaurul Românesc aflat în burdihanul Rusiei”.

Cartea „Din istoria unui tezaur” de Petru Olosu este o cutremurătoare mărturie despre marele furt făcut cu acte în regulă de către „prietenul de la Răsărit”.

Al. Florin Ţene,

Preşedintele LIGII SCRIITORILOR

DIN ROMÂNIA


%d blogeri au apreciat asta: