Ionela-Mihaela Domilescu:Prof. dr. Nicolae Magiar: “Nicolae Stoica de Haţeg – preocupări istoriografice”

Personalitate remarcabilă a comunei Mehadia, Nicolae Stoica de Haţeg a fost preot, protopop, director al Şcolilor Româneşti neunite, istoriograf, numismat, arheolog amator, culegător de folclor şi difuzor de carte.

Ca semn de mulţumire adusă activităţii sale în vederea dezvoltării culturii, şcoala din centrul comunei Mehadia, începând cu anul 2001, poartă numele de Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Haţeg” – Mehadia.

Pe lângă activitatea sa, pentru propăşirea culturală a românilor bănăţeni, prin cele două instituţii pe care le conducea, biserica şi şcoala, Nicolae Stoica de Haţeg a elaborat mai multe lucrări din domeniul istoric, didactic şi literar. In toate scrierile sunt amintite 11 lucrări a lui Nicolae Stoica de Haţeg în timp ce domnul profesor doctor Nicolae Magiar, aminteşte în lucrarea sa intitulată „Nicolae Stoica de Haţeg: Preocupări istoriografice”, 12 lucrări.

Ultima lucrare amintită este un manuscris: „Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei” Scurtă cuprindere a poruncilor început de la 1 mai 1792, scris între anii 1792-1832 în limba română, sârbă, germană şi latină.

În cadrul manuscrisului predomină informaţia referitoare la protopopiatul Mehadiei, Episcopia Vârşeţului. Conţinutul acestuia ne arata faptul că manuscrisul a fost redactat într-o proporţie de cel puţin 90% pentru uz propriu şi doar restul pentru cei care voiau eventual să-l controleze pe protopop.

Argumentele ce sprijină aceste afirmaţii sunt:

a) Redactarea este în mai multe limbi, cea mai mare parte în româneşte şi sârbeşte

b) Se folosesc prescurtările

c) Nu are introducere ca la alte lucrări.

Un alt aspect care trebuie remarcat este stilul de prezentare, într-un limbaj specific epocii, o combinaţie de limbă română, vorbită în zonă de popor şi particularităţile limbii slavone bisericeşti, iar în afară de cele 6 pagini de la început şi de la sfârşit, manuscrisul a fost scris fără legătură directă între pasaje, ci folosindu-se un sistem de rubrici concepută de autor pentru a-l ajuta mai bine în urmărirea datelor şi a evenimentelor.

În cadrul manuscrisului sunt incluse numeroase pasaje ce reflectă diverse aspecte:

a) Aspecte ale vieţii religioase: Biserica Ortodoxă nu permite răspândirea cărţilor religioase care făceau propagandă religiei greco-catolice: „15 iulie 1813. Excelenţa Sa Domnul Episcop, [anunţă] că o carte unitară în limba română s-a tipărit şi în eparhia noastră s-a răspândit, cu toţi de ea să se păzească.

b) Cadrul social-politic: Nicolae Stoica de Haţeg nu a fost de acord niciodată cu nemulţumirile sociale exprimate prin violenţă: „12 iulie 1808 […] pentru acea faptă urâtă în faţa lui Dumnezeu ca parohul din Crucită Dimitrie Gheorghievici cu nişte grăniceri au îndrăznit să facă tulburări în popor, că au fost predaţi judecătoriei, ca eu prin protoprezviterat a merge”.

c) Cultură – tradiţie – obiceiuri: În acea perioadă dacă nu era un învăţător în localitate, diaconul era cel care trebuia să îndeplinească atribuţiile de învăţământ, preoţii, nu permiteau împământenirea unor obiceiuri în familie, în afara regulilor bisericeşti. Nicolae Stoica de Haţeg, menţionează în manuscrisul său şi despre activităţi economice care erau recomandate precum creşterea viermilor de mătase: „15 iulie 1822. Cinstita Consistorie: de plămădirea bubiţelor de mătase, de plantarea duzilor, iagozi”.

Personajele prezentate în acest manuscris de Nicolae Stoica de Haţeg vin din lumi diferite, au un statut şi rang social diverse, de la lotrii şi preoţi osândiţi la moarte până la episcopi şi prinţi primiţi cu omagii. Evenimentele prezentate de Nicolae Stoica de Haţeg în cadrul acestui manuscris sunt relatate cronologic, pe ani, în funcţie de importanţa lor, ce s-au desfăşurat între 1795-1812.

Această perioadă istorică europeană în care a predominat personalitatea împăratului Napoleon, a fost contemporană cu cronicarul de la Mehadia, menţionând evenimentele ca un martor indirect, dar atent la ce se petrece în Europa acelor vremuri.

Prin natura funcţiei sale, Nicolae Stoica de Haţeg, a avut posibilitatea să fie aproape atât faţă de omul de rând cât şi lângă monarhul atotputernic, a fost lângă haiducii hăituiţi de autorităţi lângă generalii imperiali şi reprezentanţi ai autorităţilor, a trăit alături de tineri şcolari dar şi lângă cei vârstnici.

Concepţia sa despre istorie are un accentuat caracter umanist, influenţat pe deoparte de meseria sa de preot iar pe de alta parte de ideile iluministe.

Implicarea sa în evenimentele sociale culturale, religioase, politice şi militare ale vremii l-a transformat într-o figură umană, într-o personalitate respectată, iubită şi admirată nu numai de românii bănăţeni dar şi naţionalităţile din zonă, în special sârbi şi croaţi.

prof. Domilescu Ionela-Mihaela, Liceul Tehnologic Mehadia

Bibliografie:

Nicola Gabrilovici – „Srbi Rumuni, 1997″

Nicolae Magiar – „Nicolae Stoica de Haţeg: Preocupări Istoriografice”, Ed. Învierea Arhiepiscopia Timişoarei 2008

I. D. Suciu – „Literatura Bănăţeană de la început până la Unire. 1528-1818″, 1940