Lae Carabină:,,Remiza formaţiei de pompieri voluntari din Mehadia”

Remiza fusese instalată într-o clădire veche, arhaică, cu iz medieval, pe Strada Principală, în Chei, pe aproape de şcoala din Mehadia (Caraş-Severin), deasupra Fortului „Sfântul Andrei”.

Fusese constituită din două încăperi: o sală pentru instructaj şi pregătirea pompierilor voluntari şi a doua era destinată pentru maşina de intervenţie, în caz de incendiu.

Maşinile de intervenţie constau din: pompă carosată, pe roţi, tractată de cai, cu rezervor de alamă şi cu pompă cu clapete. Aşadar, această maşină era foarte veche, de pe vremea imperiului austro-ungar, avea peste un veac şi ceva, cu valoare muzeistică, unicat în Banat. În evidenţă era şi o a doua maşină de intervenţie pompieristică, ceva mai nouă, adusă de la Timişoara (PSI) de învăţătorul Ion Băcilă, căpitan în rezervă, veteran de război, dotată cu tehnică modernă, tractată de asemenea de cai, dar nu avea performanţele cele vechi pe considerentul că era greoaie la transportat şi manipulare.

Între pompierii cu state de servicii aflaţi sub comanda căpitanului (în rezervă) Ion Băcilă s-au afirmat câteva nume cunoscute în aretul Mehadiei: Ion Drăgan (tâmplar), Gheorghe Gianu (electrician), Nicolae Bocicariu, Pubi Bălăcel (tâmplar), Paul Duncea (căzănar), Nistor Lalescu-Soroman (fierar), Dănilă Radu (muncitor), Ion Nichescu (fierar). După „pensionarea”, pe caz de bătrâneţe a învăţătorului Băcilă, comanda formaţiunii de pompieri a fost încredinţată lui Ion Coşeriu-Bidiviu, secondat de: Vasile Nichescu şi Liviu Budănescu.

În caz de incendiu, cineva dintre pompieri, unul desemnat anume, fugea la biserică şi trăgea clopotele pentru pârjol, iar Dănilă Radu, zis Coaită, ieşea în piaţă şi suna din goarnă, suna codificat din trâmbiţă, şi îndată pompierii voluntari se adunau la remiză şi lumea era agitată pentru stingerea incendiului. Pompierii se adunau fuga îmbrăcaţi în costumele lor de intervenţie, clopotele de la biserică nu mai încetau cu dangătul lor şi tot aşa sunetele goarnei lui Dănilă Coaită (…).

Astăzi, în comuna Mehadia, nu mai există această remiză, a fost lichidată şi în clădirea în cauză funcţionează o vulcanizare. Este incredibil ca într-o comună mare, întinsă şi ramificată, la malul Belarecăi, să nu existe un mijloc de intervenţie în caz de incendiu!! Poate aşa se explică şi nu altfel, arderea casei lui Vasile Crudu din Băcşăneţ, pensionar c.f.r., din lipsa unui mijloc eficient pompieristic de intervenţie.

Am încercat să mă dumiresc, Interlocutorul meu a fost acelaşi domn Constantin Budănescu, primar odinioară, în comuna Mehadia, care, printre altele, a făcut mărturisiri: „În conformitate cu legea, care e mai presus de orişice, în fiecare comună trebuie să existe un mijloc de intervenţie pompieristică. Noi, meginţii, am avut, acum nu mai avem. Remiza de pompieri a fost lichidată în aceeaşi perioadă când s-au măcelărit plutele de pe Valea Sfârdinului. Unde sunt utilajele? Cum şi în ce bază au fost înstrăinate? Cui anume? Ce documente s-au întocmit? Ce interese au fost la mijloc? Cine a beneficiat de pompa Klaust, unicat în Ardeal şi Banat, mai era a doua la Viena. Vă daţi seama, domnule Petniceanu, de valoarea istorică a acestui utilaj? Piesă de muzeu… Cineva trebuie să dea cu subsemnatul. Cred că ar trebui să intervină pentru a se vedea, unde-i pompa, şi organele de patrimoniu.”

E trist, când se nesocoteşte Legea de Patrimoniu, care ocroteşte, conservă asemenea bunuri pentru posteritate, pentru Pantheonul Cultural Român. Se vede că unii dintre noi nu avem suficient de dezvoltat sentimentul patriotic. În ceea ce ne priveşte vom sesiza organele judeţene de patrimoniu. (În temă ar fi şi cetăţeanul Mitru Ionescu zis Trapcea, ceferist pe drezină, adaugă Costică Budănescu, zis Ţuică)


%d blogeri au apreciat asta: