Nicolae Danciu-Petniceanu:,,Aurel Mioc, dascãl şi poet”

Din Vârşeţ, orăşel cochet, cu iz medieval, din Voivodina (Serbia), cândva, Banatul istoric, urbe românească, ne-a sosit la redacţie un frumos volum de versuri, „Câmp fluid”, de AUREL MIOC, fost profesor la şcoala din Vladimirovăţ (Petrovaselo), astăzi pensionar. El, Aurel Mioc, este băştinaş din satul Coştei, aşezare românească la 18 kilometri de Vârşeţ, satul lui Ion Rotaru Cordân, fanfarist de talie internaţională, dirijor şi artist diletant, animator de viaţă culturală românească. Atât Aurel cât şi Cordân au fost, în primele clase primare, elevul domnului învăţător Pavel Ciobanu, cum elev a fost şi semnatarul acestor şiruri de dragoste fraternă, domnul Ciobanu era din Petnic (Caraş-Severin), astăzi e înălţat la ceruri, dascăl în Şcoala Domnului Petrea.

Pe Aurel Mioc l-am cunoscut prin anii 1967 – 1968, când purtam ştampila şi porthartul de căpitan în Poarta de Vest a ţării, în Punctul de Frontieră rutier Moraviţa, iar Aurel Mioc, precum regretatţii profesori Lifa Gheorghe, Ion Bălan şi Gligor Popi veneau sâmbătă de sâmbătă în România, în vizită la neamuri, dar şi la rude spirituale, la Eminescu, Coşbuc, Alecsandri, Goga, Blaga, Voiculescu, Badea Creangă, Arghezi şi alţii pe care-i „invita” în portbagaj pentru o „vizită” îndelungată în şcolile româneşti din Vârşeţ (Coştei, Vladimirovăţ, Seleuş, Satul Nou, Nicolinţ, Voivodinţ, Marcovăţ etc.)

În ceea ce mă priveşte, închideam din ochi şi dumnealor treceau graniţa româno-jugoslavă, nu era permis ca operele scriitorilor români să călătorească peste hotare, fără vize de „export de carte”. În felul acesta suflarea românească din Voivodina aflase că făceam asemenea „toleranţe” şi se bucura, cum şi eu mă bucuram pentru copiii români, pentru întâlnirea lor cu seniorii literaturii române.

Cu Aurel Mioc am rămas prieten în scurgerea implacabilă a timpului şi din când în când ne trimitem saluturi şi câte-o izbândă literară, cum izbândă literară este cartea „Câmp fluid”, Editată la „Libertatea” Panciova (2009), cu o literă frumoasă, rotundă, şi cu o grafică elegantă semnată de graficianul Daniel Susa, din Societatea „Tibiscus” a lui Vasile Barbu (Uzdin), un Daniel Susa, care ne-a vizitat la „Simpozionul Cetăţii”, Ediţia a II-a, de la Plugova (Caraş-Severin).

Cartea lui Aurel Mioc este o antologie, ea însumează poezii selectate din volumele precedente („Noduri de ceaţă”, „Firul apei”, „Lent Dunărea moare”, „Pulsul tăcerii”, „Adevărul cu riduri”), dar cuprinde şi o secţiune inedită – „Câmp fluid” – de 39 poezii.

Întregul volum emană un lirism modern, un limbaj încărcat de simboluri, fiece poezie are final ideatic cu infuzii filozofice, vizionare. Pentru frumuseţea lor poematică prezentăm pentru cititori câteva perle din ultima secţiune a volumului, ce dă şi titlul cărţii. Felicitări, frate Aurel!

(N.D.P.)

ARTĂ

Bombate cuvinte

împrăştiate aiurea

fac întregul CD-ului

negru-alb

ca o gimnastică ritmică

a unei geometrii

cu regulile-n sine

Apoi

alegerile-şi croiesc albia

pentru arta politică

prin priviri acre

care ies

din văgăunile dinţilor

către hăis

către cia

prin răsăritul soarelui

cel de altădată

când se cânta peste BANAT

lanurilor de umbre

Noi încotro o vom lua

prin arta de a trăi

înfoiaţi de posmagi

SPECTACOL CRUD

În cărămida speranţei

din subteran

eul meu va săpa

galeriile viitorului

pentru cruzimea vitezelor

în care se va citi

alte lumi minuscule

cu oricâte

necunoscute fluide

cu alt felul crezutului

În sfârşit

floarea

din grădina inimii arse

a demonstrat tot felul

de mătănii

ABONAMENT

îmi văd umbrele cuvintelor

topite lung

în definiţiile curgânde

pe valea Văliugului

din calea Soarelui-Răsare

dinspre Semenic

Ce dulce-i afundul

dimineţii fierbinţi

cu abonamentul

la vis

PLONJON

Fapte hulite pe praguri

Mersurile înving poteci

în visul cuvintelor goale

cu spusuri de ţipete

pe urmele unei istorii

veninde

Miturile de unde vin

cu răsăriturile rotunjite

de speranţele viselor bolnave

Tresnete ascuţite

la gâtul unei averi strivite

ne fac uscăciuni în gură

E timpul somnului bizar

Fragmente de cuvinte aud

în eternitatea clipei

FĂRÂMITURI

(Din clocotul zilei)

Gândurile-mi cântă lung

semne din făptura

zilei coclite

în doi timpi uscaţi

din clocotul nopţii

Norul din Vinerea Patimilor

e până-n nimicnicia absurdă

căutată-n toate văile

din afundul neantului

destrămat

acolo cânta moartea

porunci

lacrimilor de bunătatea

dusă spre eternitate

cu suferinţa reparată

la timpul prompt

Doar o roată era aşa

mai vitregă puţin

cât versul meu de brumă

DRUM

Drum de alb înaripat

lustruit de anii mei

de la şaizeci încoace

galopează cu sunete

văzduhul vulturelui pleşuv

alunecând printre cuvinte

cu şuierul de pitulice

Piratul orb

am să-l aştept glorios

ca pe o săgeată alergândă

pe valurile din ceaţa minţii

A fost un drum de mers

tot spre avansul morţii

Acum staţi

opriţi zarea ziceam

Dunărea-şi scaldă

stâncile carpatine

din sufletul meu înnobilat

de cântecul dorurilor dulci

AUREL MIOC,

membru al Uniunii Scriitorilor din România