Gheorghe Luchescu:,,Folclorul bănăţean şi Nicolae Ursu (1905-1969)

FOLCLORUL BĂNĂTEAN ŞI NICOLAE URSU (1905-1969)

La începutul lunii iunie 1905, a văzut lumina zilei în frumoasa localitate Şanoviţa, Nicolae Ursu, cel care avea sa devină un muzician total al Banatului. Timpul a trecut destul de repede de la naşterea acestui mare bănăţean, care a înzestrat creaţia muzicală din aceasta parte de ţară cu un timbru speciile, evidenţiind toate nuanţele posibile ale oamenilor acestor locuri, muzician de marcă, continuator al cercetării folclorului autohton.

Face studii temeinice de muzică şi drept la Cluj şi explorează, cu o rară dăruire şi cu o indiscutabilă competenţă, melosul popular. A compus mai multe suite pentru cor mixt, a capella şi solişti, reuşind să surprindă specificul cântecului bănăţean. O scrie de studii muzicologice i-au înlesnit cunoaşterea fenomenului muzical de pe poziţia Şcolii sociologice a lui D. Gusti, argument ce l-a ajutat la o înţelegere a valorii şi a sensului etic al muzicii populare. În acest context se înscriu lucrările cu caracter monografic despre manifestările muzicale din Măguri (judeţul Cluj), 1940, Ohaba-Bistra, 1956, Naidăş, cărora li s-a adăugat un volum de cântece din Valea Almăjului (judeţul Caraş-Severin).

O merituoasă activitate a desfăşurat în cadrul Asociaţiei corurilor şi fanfarelor române din Banat, alături de Ion Vidu şi Iosif Velceanu, de la care a învăţat multe lucruri privind tainele muzicii noastre. A colaborat cu articole la presa locală, dar şi la unele reviste de specialitate: „Muzica”, „Luceafărul”’, „Armonia”, „Studii muzicologice” etc.

Nicolae Ursu avea calitatea rară pentru un adevărat culegător de folclor, de a şti să treacă destul de repede peste o anume suspiciune a omului de la sat. Felul său simplu de a fi, lipsit de aroganţă, modul în care ştia să se adreseze în grai bănăţean, cu o blândeţe plină de tact, „încălzea” repede atmosfera. Când cel căutat pentru informaţii nu era acasă, pornea în căutarea interlocutorului, chiar şi în câmp. Aici, pe genunchi sau pe mese improvizate, N. Ursu schiţa, rapid şi sigur, conturul melodiilor. El avea o viziune complexă asupra valorii plurivalente a folclorului, ca o reflectare, în imagini artistice, a sensibilităţii, a mentalităţii poporului, ca mijloc de comunicare a sentimentelor şi ideilor, a atitudinii omului în faţa vieţii.

Pe teren dădea sfaturi profesionale, muzicianul impunând respect prin felul său de a fi. Se simţea bine alături de cei tineri, ale căror glume le savura cu plăcere. Studenţii îi priveau cu interes, îi admirau firea blândă, calmul, calitatea de a crea ambianţa în care oamenii se pomeneau cântând din inimă, deschis şi cu mult drag.

Culegeri masive, efectuate în toate zonele folclorice ale Banatului, dar cu predilecţie în Valea Almăjului şi Valea Carasului, un îndreptar pentru cei care se dedică cercetării şi culegerii folclorului. Monografia muzicală a Naidăşului, precum şi numeroase alte studii şi articole apărute în presa cotidiană şi de specialitate şi în care folclorul era privit printr-o prismă ştiinţifică, alcătuiesc o preţioasă zestre muzicală şi literară de tip popular. Multe din cântecele sale, piese corale de valoare antologică, pe linia bunei tradiţii a lui Ion Vidu, au intrat în repertoriul permanent a zeci şi zeci de formaţii de pe întreg cuprinsul ţării.

Merită a fi amintite câteva culegeri, cercetări şi studii aparţinând marelui compozitor: Contribuţii muzicale la monografia comunei Sârbova, (Timişoara, 1939); O nuntă în Valea Almăjului, (Timişoara, 1940); Îndreptar pentru culegerea cântecelor populare, (Timişoara, 1942); Cântece şi jocuri clin Valea Almăjului (Banat), (Bucureşti, 1958). De asemenea, a cules 200 de doine, cântece şi jocuri din Ardeal şi Banat, 600 colinde clin aceleaşi zone, precum şi folclor muzical din zona Porţilor-de-Fier.

Culege, sub egida Institutului Social Banat – Crişana, din localitatea Sârbova (1940), 57 de melodii vocale (39 doine, cântece balade, opt colinde şi cântece de stea, două păpărugi, cinci bocete) şi 13 jocuri instrumentale. Tot din zona Lugojului, respectiv din localitatea Criciova, adună cântece lumeşti, balade şi melodii de joc cu text, precum şi jocuri sau muzică de dans fără text. Munca sa de folclorist a fost apreciată şi de către G. Enescu, care a menţionat calităţile lucrărilor sale: meticulozitate, competenţă şi valoare documentară, fiind, după opinia lui Doru Murgii, primul folclorist care a clasificat jocurile în două subgrupe: cântece de joc cu text şi jocuri instrumentale (Doru Murgu, Nicolae Ursu – compozitor şi folclorist, Editura Facla, Timişoara, 1976, p. 1 19).

Volumul Folclor muzical din Banat şi Transilvania (Bucureşti, 1983) cuprinde colinde şi cântece clin cele două provincii, păpărugi, cântece de joc, precum şi jocuri instrumentale, în total 300. A cules folclor, între altele, din localităţile: Hitiaş (Ion Ţenchea), Lugoj (Gh. Avrămuţiu), Ohaba Forgaci (Nicolae Gaşpar), Şanoviţa (Gh. Rujescu). De asemenea, face şi o clasificare a colindelor: protocolare, profesionale, de fală, de flăcău, familiale, edificatoare moralizatoare, de trecere, colinde-baladă, colinde-cântece, colinde neîncadrabile, pluguşoare şi urări de Anul Nou.

prof. univ. dr. GHEORGHE LUCHESCU


%d blogeri au apreciat asta: