Maria Toma-DamŞa:,,“Lumina de la Vărădia”

Scriitorul bănăţean Nicolae Danciu-Petniceanu rămâne un credibil şi luminat patriot, nu numai în romanele şi estetica sa ci şi prin importanta carte dedicată inegalabilului om al luminilor, Paul Iorgovici (1764 – 1808) acest coautor al primului ziar din presa românească şi primul cercetător al lingvisticii Observaţii de limbă românească, tipărită la Buda, în 1799, în alfabet chirilic.

Scriitorul pătrunde pertinent în hăţişurile informaţiilor despre originea familiei marelui cărturar, cu rădăcini solide în neamul lui Brâncoveanu, trăitoare în Vărădia de Banat, din anul 1740. Pavel (Paul) Iorgovici este al doilea fiu al teologului Marcu Iorgovici-Brâncoveanu.

Vom urmări pe filologul Paul Iorgovici aşa cum ni-l prezintă autorul, din perspectiva ideilor şi soluţiilor privind gândirea lingvistică românească, al saltului asupra cercetării acesteia prin teorii lingvistice universal-valabile.

Toate ideile lingvistice ale lui Paul Iorgovici, formarea limbii literare comune tuturor românilor, teoria derivării, au fost valorificate de către filologii din Ţara Românească şi Moldova, făcându-l să se proiecteze în posteritate.

Autorul cărţii surprinde preocupările lingvistice ale lui Paul Iorgovici încă din tinereţe, când, în Jurnal, constată că „limba latină prezintă (…) unitate de spirit (…) şi o continuitate etnică”, exprimă „noţiuni şi idei de înaltă specialitate” şi că „limba română (…) îşi are (…) rădăcina în Dacia Felix”.

Paul Iorgovici avea idei comune cu Immanuel Kant privind egalitatea cetăţenilor, toleranţa religioasă, libertatea gândului, direcţia comună a limbii şi a culturii etc. încă din perioada studenţiei în filosofia dreptului sacru.

În privinţa situaţiei din Ardeal, nota: „În secolul al IX-lea, românii erau aşezaţi binişor în Transilvania, când ungurii au dat năvală peste ei mult, mult mai târziu”.

În perioada studiilor vieneze, şi-a desăvârşit dreptul penal şi internaţional, dar a studiat şi Pravila emisă de împăratul Iosif al II-lea, în ianuarie 1787, conchizând că „nula paena sine lege”.

După ce a primit permis de acces pentru studiu la Biblioteca Vaticanului, Paul Iorgovici a vizitat Palatul Vaticanului, unde şi-a consolidat cunoştinţele istorice şi filosofice.

Autorul evidenţiază preocupările lui Paul Iorgovici pentru originea limbii şi poporului român, pentru „Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului”, precum şi participarea acestuia la elaborarea Constituţiei Franţei din 14 septembrie 1791.

La Londra, Paul Iorgovici a observat, după opinia lui Nicolae Iorga, „Libertatea răzimată pe tradiţie, pe dezvoltarea istorică” şi a intrat în relaţie cu ambasadorul Austriei în Anglia, fiind profund cunoscător a opt limbi.

Opera sa filologică a scris-o în perioada când s-a stabilit la Vârşeţ, „Observaţii de limbă rumânească” (vezi N.D.Petniceanu, „Lumina de la Vărădia”, Ed. Gordian, Timişoara, 2008).

Lucrarea este scrisă de pe poziţia „gândirii filologice, istorice, pedagogice şi filozofice, religioase, juridice şi europene în plan iluminist”, cum afirmă autorul acestei cărţi, surprinzând cu nostalgie condiţia de „toleraţi” a românilor în propria lor ţară. Paul Iorgovici s-a implicat în acţiunea de trezire a românilor la realitate, pentru descoperirea identităţii naţionale. El considera, în mod obiectiv faptul că „limba şi naţia cu un pas păşesc”.

Marele cărturar prin considerarea limbii drept emanciparea naţională a unui popor aparţinând unei anumite religii, prin tezele ştiinţifice coerente, valabile şi azi, anticipa „teoria savantului Ferdinand de Saussure”, creatorul Lingvistici generale, privind studiul sincronic al limbii şi chiar pe lingvistul rus Nikolai Sergheevici Trubetzjoy”, care, în colaborare cu lingvistul american Roman Jakobson, a creat „Cercul lingvistic de la Praga”.

Domnul Petniceanu sistematizează concluziile la care a ajuns Paul Iorgovici: slaba dezvoltare a ştiinţei şi culturii noastre, în comparaţie cu ştiinţa şi cultura altor popoare, condiţiile istorice în care „vieţuieşte” poporul român.

Soluţiile oferite de Paul Iorgovici sunt: necesitatea comunicării, apariţia dicţionarelor şi a gramaticilor, cunoaşterea vechimii limbii române, contribuţia la îmbogăţirea vocabularului cu termeni ştiinţifici a cuvintelor împrumutate.

Autorul cărţii „Lumina de la Vărădia” surprinde influenţele din „Tratatul despre senzaţii al lui Condillac asupra lui Paul Iorgovici, cu accent pe rolul gândirii, al cuvântului ca semn arbitrar al ideii, rolul polisemiei, semnul lingvistic; limba ca metodă, instrument de perfecţionare a gândirii, influenţa reciprocă dintre limbă şi raţiune, raportul dintre istorie şi limbă mediat de ştiinţă.

Paul Iorgovici valorifică multe idei originale: rolul circulaţiei cuvintelor, explicarea etimologiilor, derivarea, împrumuturile şi formele populare ca mijloace de îmbogăţire a vocabularului, faptul că stilul şi limba stau sub semnul graiului, rolul şcolii, al educatorilor şi al părinţilor în educarea tinerei generaţii.

Cartea „Lumina de la Vărădia” este scrisă cu nerv, de un adevărat slujitor al limbii române, de un român demn, care ştie să aprecieze persuasiv valoarea, nefăcând rabat de la calitate.

Titlul metaforic al cărţii dezvăluie stilul unui adevărat scriitor, al domnului Petniceanu.

Deva, iunie 2010

prof. Maria Toma-DamŞa