PAVEL PANDURU:„Despre folclor în Ţara Almăjului”

„Între toate ţările semănate de Dumnezeu pe pământ” se numără şi Ţara Almăjului cu un peisaj mirific şi cu oameni iubitori de neam, muncă şi de Dumnezeu, păstrători ai „Sfintei Tradiţii” româneşti.

Despre sfinţenia locurilor şi a oamenilor care locuiesc aceste spaţii scrie valorosul om de cultură, folclorist şi scriitor Nicolae Danciu Petniceanu în trei cărţi în ultimii trei ani: „Orfeu s-a născut în Banat”- Editura Eurostampa, 2003, „Vrăjitorul din Almăj”- Editura Gordian, 2005 şi „Rapsodul din Ţara Almăjului”- Editura Gordian, 2005.

Autorul ne prezintă o lume vie cu oameni care îşi arată ataşamentul faţă de Tradiţia almăjană în feluri diferite: prin cântec, prin joc şi dans, prin port, prin scris şi chiar prin mândria de a afirma apartenenţa la ea.

Nicolae Danciu Petniceanu „ un prozator puternic, de un bănăţenism uimitor de energic” (Artur Silvestri) a prins în Vrăjitorul din Almăj, el însuşi o vrajă, şi în celelalte cărţi esenţa spiritului la almăjeni. îi place să vadă esenţialul din modul existenţial al românilor şi să surprindă profundul din natura umană.

Cărţile acestea sunt rod al reflecţiei cât şi rod al observaţiei obiective şi al unei riguroase documentări. Au caracter de mărturie, bazându-se pe autenticitatea faptului trăit şi nu „scornit”. Redau gânduri cu limpezimea apei de izvor, având un gen de puritate originară ce luminează mintea şi purifică sufletul cititorului. Ele vin din osârdia unui voievod al scrisului românesc, care trăieşte în sârg cărturăresc.

Folcloristul se dovedeşte un bun cunoscător al fenomenului muzical în mediul său natural de manifestare – satele almăjene.

Lucrările narează aventura existenţială a muzicanţilor, talentul şi harul lor, raporturile cu lumea înconjurătoare, rolul lor de educatori şi dragostea pentru semeni.

În lucrarea „Orfeu s-a născut în Banat” vorbeşte despre viaţa tumultoasă a lui Ion Luca Bănăţeanu – violonist, dirijor şi folclorist, compozitor şi ctitor de orchestre de muzică populară românească – „care a înţeles câtă admiraţie şi iubire nemărginită pentru oameni pulsează în cântecul nostru popular”.

Cartea „Vrăjitorul din Almăj”, printr-un efort miraculos al creaţiei, face biografia violonistului Ion Stan -Tănănacu şi a satului său – Prigor. Autorul arată că „datina, obiceiul şi tradiţia erau încrustate în grinda de la intrare în casă, încrustarea făcându-se de cei bătrâni cu briceagul şi lumânarea aprinsă”. Din cele două cărţi se constată că muzica este în noi, este identitatea noastră, redând pulsul vieţii, iar cei doi violonişti au fost ambasadorii cântecului şi culturii româneşti în lume.

Observator fin al vieţii almăjenilor şi al personalităţilor lor, la care înţelepciunea rezultă dintr-o viziune superioară a vieţii, N.D. Petniceanu ne înfăţişează în lucrarea „Rapsodul din Ţara Almîjului” conceptul ţăranului român(almăjan) despre îmbinarea armonioasă a muncii cu muzica, valorifică folclorul în sincretismul lui pornind de la esenţa lucrurilor, prinzând trăirile interioare ale omului şi natura lui divină. Personajul principal al cărţii, ţăranul Dumitru Popovici din Rudăria, asemănător personajelor lui Marin Preda, este o fire complexă, înzestrat cu înţelepciune şi harul divin al cântecului şi jocului popular. Este model de gospodar şi familist în sat, participant la toate evenimentele cu iz cultural, economic şi social în cadrul comunităţii.

În aceste cărţi găsim crezul autorului în cultura tradiţională, în iscusinţa minţii oamenilor de la sat, în puterea etică şi estetică a valorilor materiale ale neamului nostru. Ele sunt încă o dovadă cât de importante sunt lucrurile mărunte din viaţa omului în opera lui Danciu. Aceste cărţi ne arată cât de adânc a pătruns folclorul, „chintesenţă a sufletului românului”, această creaţie vis, în viaţa şi opera scriitorului N.D.Petniceanu. în ele găsim un fluviu viu de mentalitate şi credinţă extrem de rezistent, care generează încă fiorul metafizic şi deschiderea către sacru a populaţiei din Almăj.

Fraza lui Danciu curge simplu şi limpede, răspândind magie şi inspiraţie, consecinţe ale unor adevăruri trăite de autor.

Lirismul prozei lui Danciu este unul implicat, organic, conţinut, ce decurge din însăşi trăirea faptelor. Dacă adăugăm la aceste calităţi, parcimonia limbajului, pigmentat de termeni regionali, avem în faţă explicaţia clară a valorii acestor cărţi, ele fiind o odisee a sufletului.

Faptul că folclorul păstrează esenţele – lamura – lucru înţeles de Danciu, l-au determinat să scrie aceste cărţi, care redau bucuria almăjenilor de a trăi prin cântec şi joc(dans), că doinirile atemporale din Almăj, de o grandoare austeră şi hieratică, dezvoltată pe un fond daco-roman, poartă în sine maxima intensitate şi cuprindere sufletească a omului.

Aici aflăm că prin cântare drumul spre Dumnezeu este mai scurt şi mai luminat, că în Almăj are veşnicie „miraculoasa memorie a poporului numită tradiţie”- cum spunea L.Blaga.

Prof. PANDURU PAVEL


%d blogeri au apreciat asta: