Tiberiu Popovici: ,,POET ÎN GRAIUL DULCE…Memento Pătru Fara-Racolţ (1944 – 2009)”

Motto:

“Poeţii-s cremene şi iască,

Ei ard ca soarele de vara.

Poeţii nu ştiu să trăiască,

Poeţii ştiu doar să nu moară”

Ion Ghera

“… a venit din mugurul vorbei săteşti izvodind în fructul poeziei ca un miracol; recitator neîntrecut în straiul său din zona de munte cu clăbăţ şi sârmă tricoloră, chimeşă cu pumnaş şi mânişi cosuce cu arămiz, cu izmene largi legace-n în obiele roşii, cu vrâste negre şi cu pişioareli-n optaşi din piele de vital”; un paure mândra ca taţi oamenii de pă la noi” – aşa îl caracterizează prof. Ştefan Pătrat în prefaţa singurei cărţi de poezie în grai a lui Păun Fara-Racolţ “Pişă-m ştrimfii dă vă mint” – apărută la colecţia “Grai bănăţean” apărută la Editura Dacia Europa Nova din Lugoj în 1998.

Poetul dialectal Pătru Fara-Racolţ s-a născut ta 15 septembrie 1944 la Bratova, comuna Târnova, jud. Caraş-Severin într-o familie de ţărani. Nu a fost un intelectual umblat prin şcoli cu nume mari, a fost un paure care a urmat şcoala primară şi gimnaziul la Târnova, Şcoala profesională la Reşiţa, fiind ulterior angajat la UCM Reşiţa. A cochetat cu graiul prin participarea la diverse concursuri de recitare de la Caransebeş, Lugoj şi Bocşa, apucându-se apoi de scris şi devenind membru al cenaclurilor literare “La Coşmândre” şi “Nechifor Mihuţa” din Caransebeş, şi al cenaclului “Paul Târbăţiu” din Bocşa. A fost colaborator al mai multor posturi de radio din ţară. Este cuprins la culegerile “La Coşmândre” volumele I – IV, editate în anii 1998 – 2002 la editura Ionescu din Caransebeş şi la editura Tibiscus din Uzdin (Serbia), în antologia poeziei în grai bănăţean de Ştefan Pătruţ, editura Dacia Europa Nova, Lugoj în 1999, la cele două volume “Bădia Mihuţa şi urmaşii” (vol. I – 2001, vol. II – 2002) apărute la editura Mirton la Timişoara iar postum şi în culegerea “Poezie ta grai bănăţean”, vol. I ediţie în grai de Aurel Turcuş apărută la editura Orizonturi Universitare din Timişoara în 2009.

Se împlineşte în 15 septembrie 2010 un an de la plecarea “la şieruri sus” a lui Pătru Fara-Racolţ, suflet curat, deschis, modest şi plin de omenie. Din poezia sa şi ea plină de omenie, de morală, de virtuţi vă propunem două care întăresc constatarea făcută de Pătru Fara-Racolţ cu ani în urmă, la finalul uneia dintre poezii, şi anume:

“Că şe a fost, o mai veni,

Că nimic nu-i nou sub soare”

Oriunde te-ai afla, odihneşte-te în pace uica Petre!

Tiberiu Popovici

Restituiri

Festivalul creatorilor de poezie în grai bănăţean

Într-o atmosferă de aleasă sărbătoare şi într-un peisaj de autentică toamnă, sâmbătă, 26 septembrie a.c., la Tîrnova s-a încheiat Festivalul creatorilor de poezie în grai bănăţean, care a debutat în urma cu două zile în satul Ohaba Mîtnic din comuna Copăcele, şi a continuat la Oraviţa. După ce au fost întâmpinaţi de oficialităţile locale şi de copii înveşmântaţi în strămoşeşti costume populare şi după ce s-au prins în tradiţionala horă, participanţii au vizitat cele două biserici ortodoxe şi Şcoala generală de opt ani, unul din cele mai vechi lăcaşuri de învăţământ din judeţ. A urmat, apoi, în sala de spectacole a Căminului cultural (director Roodica Blotor Văran) un aplaudat regal de poezie în grai la care şi-au dat concursul recitatori şi creatori, membri ai cenaclurilor de profil din Timişoara Caransebeş, Lugoj, Bocşa, Oraviţa etc.

Fără îndoială că, momentul cel mai emoţionant al întâlnirii de la Tîrnova l-a constituit lansarea volumului de debut „Pişie-m strimţii dă vă mint”, apărut în seria de poezie în grai bănăţean a Editurii Dacia Europa Nova din Lugoj şi semnat de Pătru Fara Racolţ. Care ne-a declarat la masa festivă, onorată de P.O. dr. Vasile Petrică, protopopul Reşiţei şi de prof. dr. Ioan Corneliu Scheuşan, inspector şef la Inspectoratul judeţean pentru cultură: „Am început să scriu poezie în grai bănăţean la îndemnul lui ceaica Marius Munteanu, cunoscutul poet de la Cenaclul Gura satului din Timişoara, în urmă cu cinci ani. Zău că nu-mi vine să cred că eu am reuşit să scot o carte. De fapt, cred că sunt singurul dintre târnovenii mei paori care a reuşit, vorba poetului, „să-şi vadă adunat numele pe-o carte…”.

Apocalips

Doamne, viaja asta cum ni-i,

Mor ca mâne dă bătrân

Şi dac-un copil mă-ntreabă

Nu şciu cum ni-i ca să-i spun.

Dă mă scapă ca să-i dzâc

Că-i frumoasă, vedz tu, Doamne!,

O să-m spună că-s nebun

Când iăl, biertu-i mort dă foame.

Oameni buni, dacă şî-n casa

Unge-s numa doi pră lume

Orişiă goge faşiă unu