Nicolae Danciu Petniceanu:,,Mazăre s-a făcut de măzărichie!”

Primarul Mazăre de la Constanţa s-a făcut de măzărichie, s-a transformat într-o plantă furajeră foarte hrănitoare pentru boi cu B mare! În ultima vreme, pe la noi, în Carpaţi, mai abitir pe Litoral, boii sunt pe cale de dispariţie şi s-a mărit, în schimb, numărul boilor bipezi. Chestie de tranziţie!

Chestiunea cu holocaustul în România este o chestiune relativă atâta vreme cât Antonescu nu a permis îmbarcarea evreilor pentru lagărele morţii, atâta vreme cât Mareşalul a permis soldaţilor români să realizeze căsătorii fictive cu evreice în ideea de protejare, atâta vreme cât Mareşalul şi subordonaţii săi (exemplu cazul generalului Corneliu Drăgălina) a permis eliberarea celor care ştiu româneşte din lagărul german de la Ghiroda (Timiş) pe data de 4 aprilie 1944. Şi evreii cu mic cu mare vorbesc româneşte.

Dacă la noi nu au fost cuptoarele morţii, în alte ţări, mai ales în Germania, au fost asemenea cuptoare unde au fost gazaţi milioane de evrei, ne-a vorbit recent pe micul ecran un supravieţuitor, domnul O. Lustig. Ce ocoleşte domnul Lustig şi confraţii săi este faptul real că în afară de evrei au fost ucişi în lagăre milioane de ruşi, francezi, polonezi, ucrainieni etc. pe considerentul că erau partizani sau comisari politici în Armata Roşie, luptători în spatele frontului hitlerist. Cu ţiganii din România (corturari, lăieţi) şi din alte ţări este o altă mâncare de peşte, s-au nimerit şi ei prin asemenea lagăre, dar grosul lor a fost dus la Bug în Transilvania, unde noaptea aprindeau focuri şi au fost bombardaţi de aviaţia germană sau sovietică, socotiţi luptători, au fost luaţi drept alţii ceea ce nu erau.

Românii de bună-credinţă au condamnat masacrul evreilor şi niciodată nu s-a explicat, cel puţin la generaţia tânără, de unde până unde atâta ură la Hitler şi la ai săi faţă de evrei?! Inexplicabil, atâta vreme cât în venele lui Hitler curgea şi sânge evreiesc, atâta timp cât curva lui Hitler se numea Eva Braun, o evreică, cu care în final se căsătoreşte?! Semne de întrebare şi mirare. Părere personală: a fost vorba de concurenţă, poporul evreu este un popor inteligent, poliglot, cu tendinţe de acaparare a puterii economice şi politice. Situaţia de azi, pe mapamond, susţine o asemenea gândire. Băncile din lume, finanţa lumii, se află în mâna lor şi cine are bani comandă la muzică.

Primarul Mazăre din Constanţa s-a îmbrăcat în uniforma militară hitleristă şi prin aceasta a voit să exprime o stare de afectivitate, neonazistă, care se manifestă în unele ţări din Occident (Germania, Austria şi chiar şi America, nu trebuie uitat că francmasoneria evreiască din America a susţinut şi finanţat războaiele din Golf, Irak, Afganistan etc.).

Dar cu toate acestea nu trebuie acceptate manifestările neonaziste, ele trebuie combătute şi eradicate oriunde s-ar afla ele. Mazăre ar trebui exclus din partidul său şi prin hotărâre judecătorească îndepărtat din scaunul de primar al oraşului Constanţa. De ce? Pentru că devine un personaj model şi va fi imitat de tineri şi va fi un pericol social, ce se va întinde cum se întinde râia, prin contaminare.

De altfel, primarul Mazăre a fost trecut pe „Lista neagră” a Mosadului. În scop preventiv, ţin să informez cititorii din ţară şi pe cei din străinătate, cu care am afinităţi sufleteşti: Mosadul – Securitatea izraeliană – a întocmit liste cu toţi aceia, indiferent de ţară, care dovedesc manifestări pronaziste şi manifestări concrete antisemite şi nu-i de glumit cu Mosadul, care este foarte puternic în lume, după fostul K.G.B. Are în plus, ceea ce nu au alte organizaţii similare, ofiţeri foarte bine pregătiţi, cu studii superioare şi cu toţii sunt poligloţi, vorbesc de la trei limbi în sus. Este un dicton german: câte limbi ştii de atâtea ori eşti om. Ruşii, în schimb, aveau „patria” în sânge ( o mai au şi acum) şi rezolvă sarcinile informativ-operative folosind cu precădere femei superb de frumoase! Securitatea Română avea în plus intuiţie, anticipa mutarea pe care voia s-o facă adversarul pe „tabla de şah” şi dragoste de drapelul românesc.

În securitatea română s-au întâmplat multe rateuri din cauză că au fost acceptate în sânul ei elemente alogene, evrei, care au trădat pe capete. O mare trădare a fost în 1962, o căpetenie din Securitate s-a predat la „inamic” cu documentaţie cu tot, înţelegând că a trădat şi reţeaua informativă externă, căzând multe capete de ofiţeri tineri în Occident. Atunci, Dej a dat ordin ca toţi ofiţerii evrei din Securitate să fie trecuţi în rezervă, aşa fusese trecut un anume Tauber, stabilit şi mort în Herculane, deşi fusese comunist ilegalist.

A doua mare trădare o făcuse un anume Iacob, din Arad, evreu maghiarizat, în realitate se numea Jakab, şi ultima trădare se referă la evreul ceh Pacepa, care a adus un dezastru pentru români, pagube mai mari decât adusese cutremurul din martie 1977.

Nu pot încheia acest eseu preventiv fără a vorbi şi despre „antisemitismul” invocat de Nicolae Sârbu, director, prin mila democraţiei, în Biblioteca „Paul Iorgovici” din Reşiţa, fost un zelos ziarist comunist, inclusiv în Decembrie 1989!, care mi-a cenzurat cartea.

În cartea mea, „Lumina de la Vărădia” vorbesc despre crimele făcute de un evreu, lider, în Revoluţia franceză (1789), crime despre care a vorbit pe micul ecran dl. academician Răzvan Theodorescu, evreu român.

Întotdeauna am manifestat simpatie faţă de muncitori, de sărăcimea evreiască şi am spus că am loc în inima mea pentru aceştia cu o singură condiţie: ca şi în inima lor să existe un pui de loc pentru neamul românesc. Nu-i suport pe toţi aceia, indiferent de etnie, care batjocoresc neamul românesc. Pot eu vorbi de bine despre evreul Zigu Ornea, critic literar, care în revista „Dilema” de la Bucureşti a orchestrat denigrarea lui Eminescu, antrenând în această denigrare spirite româneşti înalte precum Nicolae Manolescu, iar un alt evreu, Gabriel Dimisianu, din conducerea Uniunii Scriitorilor, mi-a refuzat primirea în Uniune pentru că l-am apărat pe Eminescu?!

Un Gabriel Dimiseanu a ţinut seama că în romanul „Cantonul Galben” îmi exprim franc atitudinea de simpatie faţă de evrei, de solidaritate umană cu o fetiţă care intrase în Cazinoul ofiţerilor germani din Sevastopol, în 1942, intrase cu un coş cu flori (albăstrele) şi un ofiţer german, aflând că este o Iudith, a scos pistolul şi a încercat s-o împuşte. Nu reuşise, trăsese în gol, pentru că un cartnic român – Constantin Vulpescu (oltean, fapt autentic), trăsese un şaltăr şi făcuse întuneric.

Apoi, acelaşi sionist1 Gabriel Dimiseanu nu vrea să ştie că am fondat în decembrie 1989 Societatea „Sorin Titel”, un Titel evreu după tată, care fusese prieten la cataramă cu el, apoi acelaşi domn (n-ar mai fi) nu vrea să ştie că în Timişoara, pe strada Alba Iulia 3 am montat o placă comemorativă evreului (din Est) scriitor Camil Petrescu.

Nicolae Danciu Petniceanu

Mehadia, iulie 2009

1 Sionist – de la Sionism – organizaţie naţionalist-şovină evreiască, înfiinţată la finele veacului al XIX-lea, care instigă la emigrare pe evreii intelectuali, cum au fost instigaţi dr. Sergiu Levin, scriitor, dr. Marcus Arke, profesor la Politehnica din Timişoara, dr. Singer, medic etc.