Un salut la un inceput

Din Mehadia am primit prin posta electronica gazeta locala “Vestea“.Este o alta manifestare a vointei de afirmare a “locurilor”.Aceste publicatii merita incurajare si de fapt este singurul lucru pe care si-l doresc;sa primeasca validatie morala.Ei stau pe picioarele lor si pot sa se gospodareasca.La caz ca vor fi incurajati moral (din nou rostul providential al revistelor electronice!)pot face foarte multe lucruri bune..

Gazeta este facuta de primarul local,om vrednic,Iancu Panduru si N.D.Petniceanu. Un rol special il are Costel Vlaicu.Om tanar,foarte inimos si binevoitor. Cred ca – in rand cu “Almajana” – si “Vestea” are rol in cuprinderea in “retea”.Si “Vestea” este glas al “celor multi” si neauziti si ignorati. Cuprinsul revistei este foarte interesant si are multe lucruri frumoase.
ALEXANDRU NEMOIANU (SUA)

Otto Alscher (1914) – Mehadia

Un sat mic cu un trecut mare. Un punct strategic mult disputat, asu­pra originii căruia istoricii nu sunt încă edificaţi nici în ziua de azi.
Dar aceasta n-o observăm la mica aşezare românească. Aşeza­tă în trecătoarea Orşova – Timişoa­ra, în imediata apropiere a Băilor Herculane, împreună cu care purta până nu de mult acelaşi nume şi era adesea confundată, obscură, murdară; într-un cuvânt, un sat. Pe malul stâng al Belarecăi se întind casele. Situat pe o coastă de deal, risipit, cu străzi abrupte şi case din piatră crudă, toate la fel: un fronton înalt, un gang deschis, o fundaţie înaltă care ascunde pivniţa şi graj­dul. Curtea murdară, îngustă, cu găini, porci, unelte agricole, care, lemne şi fân. în spate se află livada cu pruni. Şi multă vie, care la vre­mea ei era aici superioară, dar după afurisita de Philoxeră se cul­tivă acum mai mult accidental… Căci ţăranul este aici inert, crede încă în minuni, într-o devenire prin sine însuşi. Munca pentru el nu constituie o necesitate, ci o oblig­aţie incomodă, fiind mai eroic s-o eviţi decât să o stăpâneşti.
Cu totul altfel este românul de la munte, valahul izolat din pitoreştile sate Cornereva, Rusca şi altele a-semenea, situate în trecătorile de­părtate. >>>>>

Toma Ostriş:,,Generalul Berthelot şi România”

Generalul francez Berthelot cãlãtorea cu un eşalon feroviar de la Bucureşti la Timişoara. A oprit în gara Mehadia pentru a rãspunde ovaţiilor sutelor de români, mobilizaţi de preotul Coriolan Buracu, luptãtor pentru reîntregirea neamului românesc.

Generalul francez Berthelot a împiedecat ca armata germanã sã urce în Moldova, la Iaşi, unde se refugiase guvernul român. Apoi, el va pune la respect armata sârbã, ce mişuna prin Banat, inclusiv la Mehadia, preocupatã de-a împiedica Unirea Banatului cu Patria Mamã. Sârbii voiau întregul Banat istoric! Sfatul Ţãrii, în semn de mulţumire, i-a dãruit generalului o moşie în Judeţul Hunedoara, ca sã-i fie loc de odihnã pe timp de varã. La Tribunalul din Bucureşti este înscrisã pe numele sãu proprietatea din localitatea Fãrcãdin, moşia avea: 166 jugãre din care: 79 jugãre „arãtor” (arabil), 17 jugãre fâneţe ºi pãşune, 13 jugãre „pomet” (pomiculturã), 7 jugãre vie şi 50 jugãre pãdure, precum şi un rând de case şi o grãdinã. „Moşia e frumoasã şi îi urãm sã o stãpâneascã în fericire şi sãnãtate”, conchide actul de împroprietãrire. (Manuscris aflat în arhiva NDP).

Prin aceastã donaţie se cãuta, între altele, cultivarea relaţiilor de prietenie cu sora noastrã mare, Franţa, care de fiecare datã, la greu, a fost alãturi>>>>

Alexandru Nemoianu: „Ispita unanimităţii“

Visul dement al tuturor şi fiecăreia dintre “puteri” şi încă mai vârtos “ocupaţii”, a fost şi a rămas cel al “unanimităţii”. Realizarea unui sistem în care o singură ideologie să fie acceptată, un singur sistem de valori, o sin­gură structura de împărţire în “bine” şi rău. Acest vis a însemnat încercarea de face cutare sistem de “putere” sau “ocupaţie” veşnic, fără putinţa de a fi clintit. Este fără îndoiala ca orice om cu minimal bun simţ ar trebui să suspecteze încercările de aşezare a unei “unanimităţi” şi ar trebui să ştie bine că în spatele şi la capătul oricărei încercări de “u-nanimitate” va răsuna sinistrul cor al celor încătuşaţi, un cor care în secolul care a trecut, întunecatul şi sângerosul veac douăzeci, a zbierat ba “Sieg Heil”, ba “Stalin, Stalin”, ba “Ceauşescu, PCR”. La capătul campaniilor de impunere a “unanimităţii”, a ideologiei unice, ne aşteaptă puşcăriile şi lecţiile de îndoc­trinare.
Prin “unanimitate” de gând “puterile” şi “ocupaţiile” decăzute, cel mai adesea având în frunte zugravi, pantofari, marinari dubio – i şi întotdeauna cretini, au neputincioasa în drăznire de a crede că vor putea obţine legi­timitate. >>>>

Nica Drăgan: „N.D.P.“

Sunt trei litere care apar sub unele articole din periodicul „Vestea”. Ştim cu toţii ce semnifică aceste litere şi de asemenea cu toţii îl apreciem pe cel ce poartă acest nume pentru efortul pe care-l depune pentru a face cunoscute valorile, de orice natură, ale comunei Mehadia.
Am avut deosebita plăcere de a-l cunoaşte într-o seară de iulie 2007, când m-a vizitat, împreună cu primarul Iancu Panduru, având plăcuta sur­priză să constat că este un vechi prieten al tatălui meu.
Imediat mi-am dat seama că este o enciclopedie de date şi fapte, de nume, amintiri şi că are o memorie foarte fină, dis­cutând de întâmplări şi per­soane de acum 30 40 de ani împreună cu prietenul său Drăgan Ion, de parcă acestea au fost ieri. Am aflat de perioa­da când a fost ofiţer activ la Serviciul paşapoarte din Timiş, a ajutat foarte multă lume, care a apelat la dânsul, fapt ce demonstrează că totdeauna a avut un suflet mare. >>>Nica Drăgan>>>

Costel Vlaicu: „Simpozionul Colonel Protopop Pavel Boldea, din Borlovenii-Vechi“

Profesorul Pavel Panduru, delicat, compe­tent, congener de excepţie, n-a uitat că în vara ce a trecut a fost oaspete de onoare la mani­festările culturale de la Mehadia, unde a ţinut un expozeu despre protopopul Iosif Coriolan Buracu, cu prilejul dezvelirii plăcii comemora­tive pe faţada liceului „Nicolae Stoica de Haţeg”, aşadar, oaspete şi amfitrion de excepţie, a lansat invitaţia ca domnul primar Iancu Panduru, N.D. Petniceanu şi Constantin Vlaicu să participe la un eveniment similar, iniţiat şi organizat de domnia-sa în localitatea Borlovenii-Vechi, sat aparţinător de comuna strănepotul marelui preot Pavel Boldea.
După serviciul divin, a urmat o vizită la manifestărilor de la Borlovenii-Vechi, a creat o ambianţă plăcută prin aducerea în scenă a domnilor rapsozi cântăreţi: Iosif Ciocloda (fiul satului) şi Iosif Puşchiţă (din Petnic, vechi colaborator la „Doina Prigorului”), care au delectat numeroasa asistenţă (şcolari, cadre didactice şi săteni) cu doine şi cântece de joc din aria folclorică a Banatului de munte.
O altă surpriză arar întâlnită, în sala festivă şi la dejunul protocolar am fost delectaţi de fanfara şcolară, instruită şi dirijată de profe­sorul Petrică Zamela. >>>>>

Iancu Panduru: „Borlovenii-Vechi – un nume de eroi înstelaţi“

Mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de-a participa la venerarea părintelui protopop Pavel Boldea, mulţumesc în special domnului profesor Pavel Panduru, cu care m-am cunos­cut în vara ce a trecut, cu prilejul manifestărilor culturale de la Mehadia.
Sunt bucuros că am participat la aceste manifestări, aici, la Borlovenii-Vechi, bucuria s-a încununat cu o altă bucurie, aceea de a-l cunoaşte personal pe strănepotul Marelui Preot Pavel Boldea, pe dl. profesor Alexandru Nemoianu, un cărturar însemnat al românităţii de pretutindeni cu care am convorbit doar prin telefon. Dorim să păstrăm o relaţie permanen­tă spirituală, dorind să-l avem oaspete la viitoarele manifestări de la Mehadia, în pre­mieră Simpozionul Cetăţii, cu istorici, cu oameni de înaltă spiritualitate.
În ceea ce mă priveşte am manifestat un cult aparte pentru înaintaşii evenimentelor cul­turale, un asemenea înaintaş pentru noi este generalul Nicolae Cena şi protopopul Iosif Coriolan Buracu, pe care i-am venerat în vara trecută în ziarul local „Vestea”, în editarea unei cărţi şi prin aplicarea unor plăci comemora­tive, aşa cum şi dumneavoastră, almăjenii, l-aţi venerat pe Marele Preot aici, la el acasă, printr-o placă comemorativă. >>>>

Nicolae Danciu Petniceanu: „Părintele Protopop Pavel Boldea (1861-1920)“

A studiat primele clase primare în satul natal, cu tatăl său, apoi a urmat Şcoala trivială, Şcoala germană din Borloveni, metropola Ţării Almăjului, instituţie şcolară cu tradiţie, fondată în 1777, a doua în Banatul istoric, după Şcoala trivială din Mehadia anului 1774. Ne gsim în Veacul Luminii, cu irizări spirituale, iluministe, benefice, venite de la Curtea Imperială vieneză, fapt cultural cunoscut şi receptat de luminatul dascăl şi părinte Pavel Boldea.
După trei ani de germanistică, tânărul Pavel Boldea frecventează Şcoala Civilă din Oraviţa, de aici trece la Gimnaziul Superior din Biserica Albă, ca în final, sfătuit de tatăl său, urmează şi absolvă în chip strălucit Institutul Teologic-Pe-dagogic din Caransebe ş , institut supranumit „Cuib de vulturi”, locaş de învăţământ româ­nesc binecuvântat, unde creşteau şi se formau luminătorii satelor bănăţene, candele pe cărările devenirii conştiinţei de neam şi limbă întru reîn­tregirea pământului românesc.
După absolvirea institutului, Pavel Boldea se căsătoreşte cu Silvia Ivănescu, fiica preotului Gheorghe Ivănescu din Marga, a fost hirotonit şi numit preot în Borlovenii-Vechi, anul 1883. >>>Nicolae Danciu Petniceanu>>>

Cântec de biruinţă (cântec popular) Alba-Iulia, 1918

Cutremuratu-s-au Carpaţii,
Cu vârfurile de zăpadă
Şi stâncile descremenite
Rostogolitu-s-au să cadă.
Iar brazii seculari învie
Ca să se mute mai la vale,
Ca între noi şi fraţii noştri
Nimic să nu mai stea-n cale.
S-a sfărâmat în ţăndări jugul
Că l-am purtat de zeci de veacuri,
Pe rănile însângerate
Dreptatea picurat-a leacuri.
Pocnit-au lanţurile toate
Ce ne-au ţinut mâinile-n zale
Ca între noi şi fraţii noştri
Nimic să nu mai fie-n cale.
Să sune tulnici şi fanfare.
Şi toţi de-un sânge glăsuiască
„Trăiască România Mare!“ >>>continuarea aici>>>

N.D. Petniceanu: „Moare soacră-mea! Moare, moare!…“ (povestire adevărată)

Soacră-mea, Cătărina, la 62 de ani ai ei, trecuţi binişor, pusese scara în mâtca unui măr ionatan de-o seamă cu ea şi cu firizul în mână îşi propuse să urce să taie o creangă uscată. Pusese piciorul pe un fuştei, îl pusese şi pe al doilea, ba chiar şi pe al treilea îl atinsese, dar scara, îmbătrânită de ani şi ploi, i-a făcut figura, s-a răsucit în mâtcă, s-a răsucit şi pe pământ şi zdup cu bătrâna, bătrână şi nu prea, de pământ, acolo în spatele casei, pe un teren pietros. S-a lovit la cap! A renunţat la cre­anga uscată şi, simţindu-se rău, uşor ameţită, s-a dus în casă şi s-a lungit pe pat. Acolo a rămas ţin­tuită! Fusese găsită de prietenul ei din tinereţe, Mircea Martin, fante de cartier, subinginer, şef secţia curăţătorie la turnătoria „Magheru” Topleţ.
Bătrâna nu putea vorbi! Privea inocent, cum privesc copiii care nu au început a vorbi. Pe lângă ea mirosea urât. Nu răspundea la chemări, la între­bări, nici la cele şăgalnice. Mircea Martin cu telefon în casă, avea unica fiică ingineră la Timişoara, când Nina, nevastă-sa, ieşise prin obor să închidă găinile, a sunat la Timişoara, îmi ştia telefonul şi veste rea: „Veniţi urgent! Moare Cătărina! Moare, moare! Nu-i timp de pierdut!” >>>N.D. Petniceanu>>>

Preoteasa Ioana

Însoţindu-l pe tânărul coleg Costel Vlaicu, redactorul-şef adjunct al gazetei „Vestea”, am ajuns în scop de documentare în casa parohială din Globu-Rău, prilej cu care părin­tele Vasile, parohul din acest sat de munte, ne-a prezentat familia sa: preoteasa Ioana şi pruncii Andrei şi Anamaria, trei, respectiv un an şi ceva, micuţa se trage încă de-abu-şălea. Am cunoscut-o pe preoteasa Ioana şi pe cei doi îngeri. Am stat preţ de-o cafea îmbunătăţită, timp în care colegul Vlaicu se căznea să pună în mişcare internetul şi faxul, cu care preotul Vasile şi preoteasa Ioana lucrează, dar aveau mici defecţiuni.
În vremea aceasta sufrageria, o săliţă într-o casă grănicerească de pe timpul Mariei Terezia, se umpluse de copilamă: fete şi băieţi de şcoală – Cercul de pictură – de care vor­bisem într-un număr anterior al „Vestei”, aşadar ora de desen, în Casa parohială, cerc iniţiat de preoteasa Ioana, în chip de volun­tariat. Forfotă, glas de celulare şi Anamaria abuşălea, atmosferă ten­sionată, iritantă pentru un preot care are nevoie şi de oleacă de linişte, odihnă etc. Oare de ce nu se ţin orele de pictură la şcoală?! Care este contribuţia şcolii, a cadrelor didactice de aici, de la Globu-Rău pentru frumosul artistic?! >>>continuarea aici>>>

Pavel Panduru:,,O carte aşteptată”

„O carte scrisă sau citită este ca o boală învinsă” spunea filozoful Lucian Blaga. Aşadar, cartea istoricului Costin Feneşan „Diplome de înnobilare şi blazon din Banat” apărută la Editura de Vest, Timişoara, 2007, are menirea de a-l vindeca pe cititor de boala ce planează asupra poporului român – pericolul de a se pierde identitatea – dovedindu-se a fi o rezistenţă a gândului şi a bunului simţ în vremurile de azi.

Apariţia cărţii este un gest recuperator, dar şi de justiţie pentru nobilimea română din secolele XIV – XVII în Banat. Ea demonstrează continuitatea românilor în spaţiul bănăţean, ca şi în ţară şi că elementul ţărănesc era dominat de români în Banatul evului mediu.

Figură proeminentă a istoriografiei contemporane, istoricul Costin Feneşan se dovedeşte a fi o impresionantă personalitate culturală, cu o uimitoare perspicacitate, un cărturar umanist multilateral, de formaţie enciclopedică. Este un savant şi un gânditor autentic preocupat de descifrarea misterului originii şi continuităţii poporului român în spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre, care ţine la adevăr şi este străin de orice linguşire.

L-am cunoscut cu prilejul simpozioanelor de istorie naţională organizate în judeţul Caraş-Severin de către profesorul Gheorghe Magas – inspector şcolar>>>>Pavel Panduru>>>>

VESTEA in editie on-line

• Revista „VESTEA” apare în comuna Mehadia, Romånia, în edi’ia „pe hartie” avånd ca editori Primăria comunei Mehadia (Caraş-Severin) şi societatea literar-artistică „Sorin Titel” din Banat o Fondatori: Iancu Panduru şi Nicolae Danciu. Ediţia on-line este realizată prin colaborarea dintre editor şi ARP – ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU, Bucureşti, România. Adresa redacţiei „VESTEA”: Comuna Mehadia o Redactor-şef: Nicolae Danciu Petniceanu o contact e-mail: vestea.de.mehadia@gmail.com

• Periodic social-cultural, editat de primăria comunei Mehadia (Caraş-Severin) şi societatea literar-artistică „Sorin Titel” din Banat Fondatori: Iancu Panduru şi Nicolae Danciu Petniceanu Adresa redacţiei: Mehadia, str. Pădurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 şi 523193; 0742 070514 şi 0749 495972

  Colectivul redacţional: Nicolae Danciu Petniceanu (redactor-şef), C ostel Vlaicu (redactor şef adjunct), dr. Iulian Lalescu, Simona Sorescu, Mihai Cornean, Florica Giagim Muscalu şi Rozica Băşulescu