Pavel PANDURU:,,Agapă scriitoricească la apa Sfârdinului”

În frumoasa localitate Mehadia de pe valea Belarecăi a avut loc o frumoasă manifestare culturală, în ziua de 22 mai 2010, cu următorul program:

– Ziua de naştere a scriitorului şi a omului de cultură Nicolae Danciu Petniceanu;

– Dezvelirea şi sfinţirea plăcii aniversare a publicaţiilor „Vestea” şi „Eminescu”;

– Două decenii de la formarea Societăţii „Sorin Titel” din Banat;

– Venerarea apariţiei numărului 40 al gazetei „Vestea”;

– Patru decenii şi jumătate de activitate culturală prestată de Nicolae Danciu Petniceanu;

– Cinci decenii de căsătorie ale lui Nicolae Danciu Petniceanu cu „Prinţesa Ana de Mehadia”;

– Lansarea ultimelor apariţii editoriale ale membrilor Societăţii „Sorin Titel” din Banat („A sosit domnul Eminescu”, „Între falii culturale” şi „Un căţelandru muşcând dintr-un nor”).

Manifestarea desfăşurată la casa familiei N. D. Petniceanu, nr. 389, a fost onorată de prezenţa primarului Iancu Panduru şi întregul colectiv al primăriei, secretar Panduru Gheorghe, viceprimar Stângu Traian, consilieri Crâstoi Victor şi Blidariu Ion. De asemenea au mai participat profesori, ingineri, oameni de cultură, scriitori şi poeţi. Activitatea a debutat cu cuvântul de bun venit al amfitrionului N. D. Petniceanu – bardul de la Mehadia, continuându-se cu dezvelirea plăcii aniversare, alături de alte 32 de plăci comemorative şi aniversare puse de N. D. Petniceanu în întreg Banatul, vizitarea salonului cu o expoziţie de carte rară, picturi reprezentând tablouri ale unor mari scriitori români şi fotografii ce reprezintă viaţa culturală a Banatului. O sală plină aşa cum este sufletul autorului, un scriitor împlinit. S-a continuat cu discursurile participanţilor. Cu delicateţea care îl caracterizează a vorbit primarul Iancu Panduru (fondator al revistei „Vestea” alături de N. D. Petniceanu), care se consideră un om norocos pentru că l-a cunoscut pe Nicolae Danciu Petniceanu cu care a realizat zeci de acţiuni culturale, adeverindu-se zicala „omul sfinţeşte locul”. Rând pe rând, cei prezenţi povestesc despre scriitor cu dragoste şi respect, vorbele fiindu-le sorbite cu nesaţ de ascultători. Prof. dr. Iulian Lalescu (redactor-consilier la revista „Vestea”), tânăra studentă Daniela Oprescu (redactor la revista „Vestea”), Costel Vlaicu (redactor şi editor on-line la revista „Vestea), profesoara Rodica Pop (director la Clubul cultural „Mihai Eminescu” Timişoara), pictor şi poet Mariana Sperlea din Timişoara, Gabriela Şerban (director la biblioteca „Tata Oancea” Bocşa), un neobosit promotor cultural, distinsul om de cultură Tiberiu Popovici din Bocşa şi profesorul Pavel Panduru. Au mai participat profesorul Gheorghe Rancu, ing. Nicolae Popa (Comandor), Iosif Radu (şef de gară), aviatorii Ştefan Pop şi Constantin Sperlea, Constantin Vlaicu (tehnician silvic), Tiberiu Şerban fotograf, soţul doamnei directoare din Bocşa, Dumitru Giurginca din Petnic, economistul Ion Drăgan si alţii.

În cuvinte puţine s-a scos în evidenţă de către vorbitori chintesenţa creaţiei lui N. D. Petniceanu, care a marcat prin personalitatea şi opera sa în ultimii 40 de ani, cultura Banatului. Vorbitorii au adus prinosul lor de recunoştinţă pentru Om şi operă, care a înţeles precum Marin Preda că civilizaţia urbană atacă violent rădăcinile ţăranului român, ucide în el spontaneitatea, spiritul contemplativ, vigoarea, blândeţea, libertatea şi întreaga tradiţie a sfinţeniei satului românesc. Se constată cât de actual este prozatorul ivit dintre „măgrinii” de la Petnic şi cât de uluitor este modul în care a relevat universul ţărănesc din Banatul de munte în relaţie cu istoria. În opera lui se găsesc resursele necesare unor repere axiologice întru devenirea naţiunii române atât de denigrată astăzi. Cele 26 de titluri ale scriitorului N. D. Petniceanu au fost apreciate în întreaga ţară, iar volumul „Peregrin prin Siberia” a ocupat locul I la concursul internaţional de carte de la Palermo, Italia. Cărţile sunt rod al reflecţiei, cât şi rod al observaţiei obiective şi a unei viguroase documentări. Au caracter de mărturie, bazându-se pe autenticitatea faptului trăit între ţăranii bănăţeni. Ele redau gânduri cu limpezimea apei de izvor, având un gen de puritate originară ce luminează mintea şi purifică sufletul cititorului. Ele vin din osârdia unui voievod al scrisului românesc, care a trăit şi trăieşte în sârg cărturăresc. „Taina” condeiului său a constat în multă muncă şi în renunţarea la multe alte tentaţii care i-ar fi răpit timpul şi energia. Mi se pare firesc să ne apropiem de fascinanta creaţie a valorosului scriitor şi asta nu pentru că aşa se cuvine, ci pentru că în ea înţelegem mai bine lumea în care trăim şi, probabil, pe noi înşine.

Fire complexă, s-a remarcat şi printr-o intensă activitate publicistică, colaborând la numeroase publicaţii din Banat, din ţară şi chiar din afara ţării. De asemenea, a fost şi este un creator de reviste de cultură, precum: ,,Vrerea” (reedidată), „Anotimpuri Literare”, „Eminescu” şi „Vestea”, în care evidenţia, pentru timpul nostru, permanenta frumuseţe şi frăgezime sau prospeţime a Sfintei Tradiţii a înaintaşilor, mucenici ai neamului, luminaţi de Duhul Sfânt. Trebuie evidenţiat nivelul ştiinţific şi cultural al discursului precum şi a discuţiilor din timpul mesei ce a urmat. întregul eveniment, constituit intr-un dialog intercultural, a reliefat personalitatea de scriitor cunoscut şi iubit de cititori.

Agapa a continuat cu o gustare ce s-a remarcat prin vestitele sărmăluţe de Mehadia, ţuica de Petnic şi vinul de Recaş. Manifestarea a fost îmbinată cu acordurile muzicale ale lui Lae de Orşova, în faţa portretului lui Goga, ale unei minunate soliste şi ale profesorului Iulian Lalescu care au creat clipe de bucurie şi fericire, încântând auditoriul cu doine, balade, cântece de petrecere din Banat şi din ţară. Aceste momente au dovedit, pentru a câta oară că muzica este în noi, este identitatea noastră şi că ea redă pulsul vieţii. Ziua de 22 mai 2010 a reprezentat o zi aparte în conştiinţa locuitorilor Mehadiei şi a invitaţilor, toţi plămădiţi din acelaşi lut nobil înţesat cu dor şi cântec bănăţean, şi a confirmat că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest mirific pământ să facem cinste poporului român.

Prof. PAVEL PANDURU