Nicolae Danciu Petniceanu:,,Iancule mare”

„Iancule mare”

(revista presei)

Ne-a sosit la redacţie publicaţia „Iancule Mare”, editată de Societatea Avram Iancu” din România (Cluj-Napoca, str. Năsăud 2), a sosit graţie domnului inginer Ion Ciama, preşedintele Societăţii „Avram Iancu” – Filiala Timişoara, al cărei membru este şi redactorul gazetei „Vestea” din Mehadia.

Publicaţia este număr de număr un pios omagiu adus voievodului Munţilor Apuseni, Măriei Sale, Avram Iancu, stăpânul acestor munţi, în care şi astăzi, după atâta amar de vreme, românii simt duhul său pogorând din ceruri şi călărind pe un cal alb cu stea în frunte, chemând românimea de pretutindeni să-i apere împotriva vrăjmaşului din Vest.

Desigur, „Iancul Mare”, ca orice revistă omagială, ce se respectă în conţinut şi formă, însumează o serie de articole de cultură, de poezie, datini şi obiceiuri moţeşti, în ajunul unor praznice împărăteşti, precum Naştere Domnului, Sărbătoarea Crăciunului, Învierea şi alte date memoriale. Un spaţiu important ocupă însemnările despre Casa Memorială „Avram Iancu” din Târgu-Mureş, precum şi cele despre Reuniunea Moţilor din Banat, întâlnirea de la Sălciua Nouă, articolele semnate>>>>Nicolae Danciu Petniceanu>>>>

Pavel Panduru:,,Coriolan Iosif Buracu – Amintiri”

Mehadia – străvechi centru cultural al Banatului de munte, loc al unor energii uriaşe – este binecuvântat cu un relief mirific, la care se adaugă frumuseţea sufletească a locuitorilor din care a ieşit o tainică luminiţă în constelaţia de suflet a românilor, purtată de spumoasele ape ale Belarecăi spre Dunăre şi Mare – asigurând veşnicia.

Spaţiu al fericirii şi liniştii depline, unde sufletul găseşte iluminarea.

Loc al etnogenezei româneşti – de aici au răsărit ca florile boieri ai minţii ce au contribuit la formarea Europei moderne şi a culturii româneşti, creându-se o tradiţie românească şi creştină. Ei au iubit mai presus de orice neamul şi libertatea şi s-au jertfit pentru ele. De aceea noi nu-i putem uita cât lumea o fi lume.

Una din aceste minţi luminate a fost preotul Iosif Coriolan Buracu -paroh al bisericii din Mehadia în perioada 1912 – 1924 – care, cu armele credinţei şi ale iubirii, a desfăşurat o serie de activităţi culturale, făcând din „limba română patria sa” (Nichita Stănescu).

Despre aceste fapte ne vorbeşte cartea „Preot Iosif Coriolan Buracu – Amintiri”, apărută la Editura Învierea – Episcopia Timişoarei 2007 – cu binecuvântarea înalt Preasfinţitului>>>>Pavel Panduru>>>>

Miruna Şchiopu:„Vestea”(gânduri de lector)

Ziarul „Vestea” e un act cultural, social aproape unic în ţară, deoarece apare în mediul rural, prin efortul unui om de litere – NDP şi al unui primar – Iancu Panduru, al Consiliului Popular Local, cu un efort financiar considerabil. Ziarul este apreciat în ţară, dar şi în străinătate (SUA), pentru valoarea articolelor. Actul cultural în sine nu este luat în seamă de localnici (de unii), ba, dimpotrivă, se găsesc o droaie de cârtitori, ca de altfel pentru fiecare gest de cultură al celor amintiţi. Întâlnirea din vară, cu „Fiii satului”, „Simpozionul Cetăţii”, „Simpozionul Datini şi Obiceiuri”, aşezarea de plăci comemorative pe casele oamenilor valoroşi ai comunei – sunt acte de cultură cu care nu se poate mândri orice comună, acte ce deranjează. De ce?! Plăcile comemorative sporesc valoarea satului, a comunei, şi mai ales a casei. Omul nu-şi pierde casa, cum se duce vorba, ci, dimpotrivă, casa îşi sporeşte valoarea, proprietarul având şi unele facilităţi.

De ce cârtitorii din Mehadia, Petnic şi de aiurea nu se informează?! „Monitorul Oficial” e accesibil şi i-ar lumina pe toţi. Dar… mai bine cârtim, în loc să ne informăm, să ne civilizăm prin litera scrisă, tipărită.

Pe cârcotaşi, şi după ei şi alţii, e drept, puţini la număr, îi interesează originea, trecutul (lipsit de păcate şi ruşine) al lui NDP şi nu ce a scris>>>>Miruna Şchiopu>>>>