Ion Marin Almăjan: Dreptul la replică

În nr. 6 al publicaţiei „Vestea”, pe iunie 2009 Nicolae Danciu Petniceanu scrie în nota intitulată: „Nu-i aşa că uneori cuvintele devin gloanţe ucigătoare? că I.M.A. adică eu aş fi autorul sintagmei scribii de mâna a şaptea de la „Sorin Titel” invenţie a d-lui N.D. P. ca să nu zic minciună gratuită, cum tot atât de gratuită a fost şi invenţia sa că am publicat la Editura Facla cartea Povestiri din Bocşa de Ion Cărmăzan în schimbul realizării unui scenariu după romanul meu „Tornada” şi bineînţeles a unui film. Toţi cei ce m-au cunoscut şi au colaborat cu mine la Facla dar şi la ziar pot depune mărturie că nu am tăcut nimic pe principiul dai ca să primeşti. Să-i amintesc lui NDP că am fost singurul care a acceptat să-l însoţească la Judecătoria Timişoara pentru înregistrarea societăţii într-o vreme în care nu mulţi îi întorseseră spatele? Să-i mai amintesc că de-a lungul a 30 de ani, începând cu debutul la Facla i-am fost sprijin de nădejde lui şi multor altora, că am făcut pentru NDP ceea ce nu a făcut nimeni, nici măcar cei ce l-au născut? De câte ori mi-a reproşat NDP că publicându-i primele cărţi l-am aruncat în groapa cu lei a lumii literare? De câte ori nu am făcut prefeţe la cărţile lui NDP! Chiar şi dactilograma „Bigamului” ar trebui să-l facă pe NDP să manifeste respect dacă nu cumva marea iubire atât de des clamată faţă de mine, în lungul anilor. Îmi pare rău că m-a ocolit cu „Lumina de la Vărădia”, titlu care aminteşte în fapt o altă lumină mult mai celebră, cea de la răsărit, a lui Sadoveanu. Trec de la nota amintită la următoarea paginată în acelaşi număr al publicaţiei. Referindu-se la eseul, de fapt prefaţa numită închinare nu încheiere cum notează Danciu, pe care am scris-o la volumul intitulat Eftimie Murgu – erudiţie şi faptă, ediţie realizată de poetul Iosif Băcilă cu texte apărute în cei 10 ani de existenţă a revistei „Almăjana”, NDP se adresează „maestrului”, adică mie, precizând că romancierul şi poetul (mai mult traducător decât poet n.n.) Ilie lenea s-a născut la Orşova şi nu la Pătaş, cum am scris eu eronat. Îmi asum eroarea cu scuzele de rigoare. Următoarea observaţie a lui NDP se referă la absenţa din şirul personalităţilor enumerate de mine ridicate din Almăj a soţilor Icoana şi Nistor Budescu , consătenii mei. Icoana este autoarea unei monografii „docte”, scrie Petniceanu, specialist în acordarea unor calificative adesea nesusţinute de realitate. Monografia d-nei Budescu este un lucru bun, pentru început, cu speranţa că cineva o va completa cu noile descoperiri arheologice, cu studii despre toponimia locului, extrem de interesantă de expresivă, de valoroasă, despre zestrea etnografică şi folclorică aflată în mare primejdie de risipire etc. În cel priveşte pe dl. Nistor Budescu, dascăl excelent şi matematician pasionat mărturisesc a nu fi în măsură să-i apreciez valoarea. Omiterea numelui lui Ion Luca Bănăţeanu a fost accidentală, nu dintr-o prejudecată aculturală (adică dragă NDP ce vrea să zică aculturală? Am ceva de împărţit cu Ion Luca? Cine ţi-a vorbit cu admiraţie despre marii instrumentişti din Almăj acum câteva decenii? Cine ţi-a deschis apetitul pentru istoria locurilor, a Banatului, pentru folclor, pentru Luţă lovită de pildă? Şi acum să mă refer la tonul tău sentenţios, ex catedra, apropos de Nicolaae Iorga şi de „sintagmele”: În Banat se aud mai întâi cântecele şi apoi răsare soarele. Mai întâi precizarea: fraza lui Iorga este doar frază şi nu sintagmă cu atât mai puţin sitagme, cum scrii. Apoi rectificarea necesară: la 1906 , la Bucureşti, a fost organizată Marea expoziţie naţională cu prilejul aniversării a 4 decenii de la urcarea pe tron a lui Carol I, eveniment la care au fost invitate mai multe coruri din Banatul aflat sub stăpânire austro-ungară. Din Almăj, corurile din Bozovici şi Dalboşeţ au fost răsplătite cu premii. Iorga nu a ieşit de la cursuri şi a săltat pălăria ca la o promenadă aruncând urbi et orbi frumoasele şi onorantele cuvinte, ci le-a scris, dar asta-i altă poveste. Nu mă consider omniscient, nu am pretenţia infailibilităţii mele. Doar Papa de la Roma se zice că e infailibil. El şi Cel de Sus. Cât despre Shakespeare, te rog dragă NDP să-l consulţi şi mai des poate îţi va fi cu folos. Vei învăţa sper câte ceva despre fair play .

Ion Marin Almăjan

Nota redacţiei: Nu-i frumos să scrii replică la „replică”. Nu-mi propun acest lucru. Totuşi, un gând pentru posteritate: Cultura în Banat n-a început cu mine şi nu se va sfârşi cu mine, cu tine, cu el sau cu ei. Vor veni alţii şi vor da note. Icoana C. Budescu va primi o notă de “trecere”, alţii vor bucta!…

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: